Deși ne-a plăcut foarte mult ziua petrecută la mare, ne-am gândit să explorăm puțin și împrejurimile Trinidadului, să vedem ce are zona de oferit. Aveam de ales între a călări la o cascadă sau a merge cu un tren cu aburi vechi de o sută de ani. Cel puțin asta am înțeles de la gazda noastră foarte amabilă, dar vorbitoare doar de spaniolă. Eu n-am prea făcut mari progrese la capitolul ăsta. Până să vin aici știam să spun bună ziua, bună seara și mulțumesc. Acum, singurele îmbunătățiri sunt că știu să cer două beri sau două mojito, notă și că mâine vrem micul dejun la ora opt. Asta pentru că în fiecare seară gazda ne întreabă când vrem să dejunăm a doua zi.Read More

Ne-a atras foarte mult să venim în orășelul acesta mic Trinidad și pentru faptul că se află la 14 km de mare. Și în felul ăsta atingem două obiective. Dacă nu ne place unul, ne concentrăm mai mult pe celălalt.

Iar azi ne-am gândit să verificăm obiectivul mare. Și nu orice mare, ci Marea Caraibelor. Chiar dacă Plaja Ancon nu e cea mai reprezentativă plajă a sa. Din câte am citit. Dar vom vedea. Zis și făcut. Am căutat un taxi, am negociat puțin tariful și am pornit la drum. Taxiul în care am mers era un Chevrolet de prin anii 50 ce mergea tot în ritmul anilor menționați așa că drumul până la plajă a durat destul de multișor. Dar a fost plăcut. Cu pletele fluturând în vânt, în legănatul liniștitor al arcurilor moi ai canapelei pe roți în care ne aflam.Read More

Am plecat cu autobuzul într-o călătorie de 6 ore din Havana către Trinidad, un mic orășel colonial, aflat spre jumătatea Cubei, lângă mare. Autobuzul era destul de confortabil, însă împrăștia prea mult aer condiționat pentru gustul nostru, încât ne simțeam de parcă mergeam într-un frigider. Sper să nu răcesc din nou, abia mă simt și eu bine. Pe la jumătatea drumului a făcut chiar și un mic popas într-un loc plin de verdeață, unde am băut sucuri de papaya.Read More

Pentru că ne-am distrat așa de bine cu băieții seara trecută, ne-am gândit să-i întrebăm azi dacă vor să vină cu noi, mai ales că avem și mașină, mai mult sau mai puțin. Mă gândisem să-i spunem lui Ernesto să ne ducă în locuri în care ar trebui să mergem cu mașina și din ele, cel mai mult mă atrăgea casa lui Hemingway. După ce am citit că a iubit țara asta atât de mult încât a petrecut 20 ani pe aceste meleaguri, îmi doream să ajung să văd refugiul din care a creat multe din operele sale, ca Bătrânul și marea sau Insule în derivă. Ba mai mult decât atât, atunci când a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, a considerat de cuviință să-l doneze insulei sale adoptive.Read More

Ne-am trezit odihniți, deși devreme, în prima dimineață cubaneză și ne-am alăturat celorlalți turiști la primul mic dejun de pe aceste meleaguri. Masa s-a dovedit a fi foarte bogată: banană, ananas, papaya, suc de guave, omletă, brânză, ceai, cafea, miere, marmeladă. Am intrat ușor în vorbă cu unii turiști de la masă, mai ales că atmosferă era a unei mese în familie. Ne-am conversat mai mult cu un neamț, Lucas, venit singur în Cuba, de proveniență din Munchen. Abia venise și el cu o zi înainte ca și noi. Am mai vorbit și cu niște olandezi care plecau în acea zi către Vinales, în vestul Cubei, zonă în care se plantează tutun.Read More

Nota editoriala: Timp de 2 saptamini pline am hoinarit prin Cuba impreuna cu Delia, eu am facut poze, ea a scris aproape tot ce s-a intimplat prin tara asta interesanta. Cum Internetul in Cuba e ceva la fel de rar precum metalele pretioase, a se citi aproape deloc, abia acum ca am revenit in patria muma putem sa publicam jurnalul tinut acolo. Asa ca fara alte pregatiri, o las pe Delia sa redea aventura noastra…Read More