Călătorie în Japonia – ziua 23 – ultima zi în țara Soarelui Răsare

Ultima zi în Japonia! Având în vedere că avem avionul seara la 22:00, am hotărât să plecăm răsfățați, așa că am fost la un onsen. Onsenul ales de Șerban de pe net s-a dovedit a fi foarte frumos, a urcat pe lista noastră pe locul doi, după cel din Hakone. 

Aici am făcut și saună, umedă și uscată. Deși nu prea sunt fan saună, acum, pentru că nu mai îmi trece răceala, m-am gândit că poate mă ajută sauna. Pe Mara a ținut-o răceala două zile, pe mine mă tot ține de vreo cinci zile și nu mai îmi trece. Sauna umedă era misty, adică împrăștia o ploaie caldă din niște duze din tavan. Am stat două ore în onsen, care au trecut foarte repede.

Avantajul acestui onsen era că avea și un restaurant tradițional, cu mese joase, dar cu loc de picioare dedesubt, genul nostru preferat. Era destul de elegant și avea mâncare foarte bună. Ne-am luat un fel de mâncare cu orez și carne crudă aduse într-un vas foarte fierbinte, unde carnea s-a gătit puțin, însoțit de diverse legume, zeamă de supă, usturoi prăjit și ceva murat. Apoi sushimi de ton, somon și crab, cu legume, pe un pat de orez. Mara și-a luat katsudon, orez cu omletă, șnițel de porc și gălbenuș crud. Iar la desert gheață pisată cu căpșuni Mara și mango Șerban. După seara trecută cu mâncare de la supermarket, măcar azi am încheiat cu succes Japonia din punct de vedere culinar.

Am plecat apoi la hotel, ne-am luat bagajele și am plecat la aeroport, unde am stat vreo oră și jumătate la coadă la check-in.  Am fost surprinsă de organizarea asta defectuoasă. Și mai neplăcut a fost să descoperim că nu mai era niciun magazin deschis, se închideau toate la 21:00.

Zborul s-a decalat cu o jumătate de oră, ce s-a transformat într-o oră, timp în care puteam să ne luăm doar apă și suc de la un aparat, dar doar dacă aveam bani locali. Noroc că mai păstrasem ceva bani, pentru amintire.

Zborul a fost lung și obositor. Trebuia să zburăm 15 ore, dar pentru că a plecat cu o oră întârziere, a recuperat-o pe drum, așa că am zburat 14 ore. M-am uitat la un film, am mâncat, am încercat să dorm, nu am reușit, am stat trează, am reușit să adorm, m-am trezit, m-am mai uitat la un film, m-am chinuit iar să dorm, am dormit zbuciumat, m-am trezit din oră în oră. Spre dimineața europeană m-am trezit final, am văzut al treilea film, am mâncat micul dejun, iar înainte de aterizare am văzut cu o cască de la Mara finalul filmului ei.

Am aterizat în Varșovia la 6 dimineața, ora 13 în Japonia. Eram destul de amețiți și nedormiți. A trebuit să mai așteptăm vreo patru ore până la ultima bucată de zbor, spre România, care a durat doar două ore. La aterizare, după ce ne-am recuperat bagajele, am descoperit că se umblase la ele destul de brutal, încuietorile erau rupte complet la unu, de nefolosit la altul si greu de folosit la al treilea. Doar unul a scăpat neatins.

Am ajuns acasă în sfârșit la 15:00, ora 21:00 în Japonia. Ar trebui să ne pregătim în curând de culcare conform fusului orar cu care am fost obișnuiți în ultimele trei săptămâni. Dar o să încercăm să rezistăm cât mai mult, ca să reintrăm în fusul orar de acasă.

Toate postările despre Japonia, sunt disponibile la acest link: Jurnal din Japonia

Dacă v-a plăcut povestea noastră, vă invit să citiți și aventurile pe care le-am avut în China sau în Cuba. Pe curând!