Ne-am început ziua la centrul de textile Nishijin din Kyoto, unde i-am cumpărat Marei yukata și accesorii. Mara vroia neapărat un kimono și eu ceva din aceeași familie și când am citit de acest centru ne-am dus la pomul lăudat. S-a dovedit că ne-am dus cu prea multe speranțe, pentru că aveau foarte puține haine gata făcute. Mai degrabă cred că puteai să îți faci ceva la comandă acolo. 

Toate hainele pentru femei erau agățate de un suport de vreo 4 metri, jumătate erau yukata noi, jumătate erau diverse jachete și costume second. Mai aveau și câteva rafturi cu haine pentru bărbați, care arătau ca niște pijamale. Șerban a probat una, dar era prea mare și nu avea mărimea lui.

Mara s-a descurcat foarte repede, și-a găsit un kimono subțire, yukata, exact în culoarea pe care o căuta ea, la care au început să se strângă accesoriile, brâul adică obi, halatul de pus pe dedesubt, guler pentru el, tot felul de panglici de legat, ciorapi speciali cu un deget de purtat cu papuci. Papuci mărimea ei nu aveau. 

În lipsă de altceva, m-am uitat și eu la hainele uzate, unele erau de poliester, dar am fost surprinsă să găsesc o jachetă de mătase foarte frumoasă și în stare foarte bună, care părea chiar nepurtată.

Am plecat apoi spre Arashiyama, pădurea de bambus, unde a început să plouă, dar nu prea tare, nici prea mult, doar ne-a stropit puțin. Era cam aglomerat, iar cărarea deschisă pentru turiști era destul de scurtă. Cu toate astea, am reușit să îmi iau câteva clipe pentru mine, să găsesc un loc unde să mă opresc, să privesc tulpinile lungi ce atingeau parcă norii. M-am simțit conectată cu o liniște profundă și limpede, ce parcă venea să curețe agitația din jur.

  • 1/2
  • 2/2
Pădurea de bambus.

Am fost apoi la un onsen din apropiere, găsit de Șerban. El spusese că nu era printre cele mai bune onsenuri din Kyoto și într-adevăr arăta cel mai puțin atrăgător dintre onsenurile vizitate până acum. Mie personal nu mi-a plăcut faptul că în încăperea unde erau dușurile și unul dintre bazine, avea un televizor mare și gălăgios, iar afară avea patru bazine toate cu temperatură înaltă și destul de înghesuite. Aveau în schimb tot felul de proprietăți vindecătoare. Am stat totuși în jur de două ore acolo.

Burger cu ștampilă.

Am fost apoi să mâncăm burgeri la un restaurant în apropiere de hotel, unul din cele la care nu găsisem loc în ziua precedentă. De data asta făcusem rezervare. Aveau două variante de carne de vită din care să alegem, vită obișnuită sau Matsusaka, aceasta din urmă făcând parte din cele top 3 rase de vită din Japonia, alături de Omi și cea de Kobe încercată deja. Am ales Matsusaka și mi s-a părut delicioasă, se topea pur și simplu în gură, datorită firișoarelor de grăsime caracteristice acestor rase de vită. Am plecat spre hotel ghiftuiți și mulțumiți.

Elevi plimbându-se în pădurea de bambus.
Acest domn ne-a așteptat la coborârea din trenul local ca să ne taxeze biletele la acest aparat mobil.
În japonzeză, L si R crează probleme la pronunție și deci și la transcrierea din engleză…

Toate postările despre Japonia, pe măsură ce le vom publica o să fie disponibile la acest link: Jurnal din Japonia