Am pornit ziua fără grabă, ne-am dus la Starbucks, bineînțeles, apoi la templul Yasukuni, unde citisem că aveau niste festivitati de primavara.

Azi am mers pe jos în cartierul Asakusa, zona veche și tradițională, la renumitul templu Sensoji, unde era bineînțeles foarte aglomerat. La fel de aglomerat era și pe străzile adiacente, pline cu magazine tradiționale.

Azi am ajuns în sfârșit la TeamLab. A fost o experiență senzorială neașteptată, pe care nu am mai experimentat-o vreodată.  La intrare ne-a pus să ne descălțăm, să ne scoatem ciorapii și să ne suflecăm pantalonii dacă e cazul.

Ne-am sculat mai târziu, pe la 10:00 și am pornit spre grădinile imperiale ca să încercăm să le vizităm. Pe net nu am găsit o modalitate de a face rezervare, iar la fața locului nu am mai găsit bilete. Mi s-a spus că ar trebui să venim cu câteva ore înainte pentru a prinde bilete, așa că am renunțat la idee.

Și aici am dormit tot pe tatami, dar bine de data asta, pentru că aveau perne cu o față prietenoasă și a fost și liniște. Micul dejun a fost așa cum ne-am obișnuit deja, tradițional, nu chiar pe gustul meu.

Nu a fost o noapte prea odihnitoare în această casă tradițională, gassho-zukuri. Datorită pereților subțiri se auzea tot ce se întâmpla în casă, așa că m-am trezit pe la 2:30 când s-a dus Mara la toaletă și nu am mai putut sa adorm vreo oră și ceva. Asta a fost bine pe deoparte, pentru că la 3:30 s-a dus bunica gazdei la toaletă.

Ne-am trezit destul de odihniți și fără grabă. Mara nu se mai simțea așa de rău ca în ziua precedentă, dar tot nu se simțea prea bine. Știam că va fi o zi ploioasă așa că nu ne-am mai propus să ne alăturăm festivalului.

Azi, de ziua lui Șerban, s-a nimerit să avem un program încărcat. Trebuie să ajungem în Takayama, unde se desfășoară unul dintre cele trei cele mai mari festivaluri din toată Japonia din tot anul.

În ultima zi din Kyoto am închiriat kimonouri dintr-un loc aflat în apropierea hotelului, descoperit în a două seară chiar langă restaurantul la care am mâncat. La ora 12 aveam bilete la un spectacol cu gheișe și trebuia să ajungem între 10:50 și 11:20 pentru a vedea și o ceremonie a ceaiului. Așa că ne propusesem să ajungem la magazinul cu kimonouri atunci când se deschidea, adică la 9.