Călătorie în Japonia – ziua 8 – Osaka în ploaie

Cu excepția pernei cu semințe, am dormit bine. Dintre noi trei, Mara nu a avut deloc probleme cu perna, doarme și se adaptează atât de ușor, încât cred că ar putea dormi și pe o piatră. Șerban a schimbat perna, a luat una de la scăunelele fără picioare din cameră și a zis că i-a fost mult mai bine așa. Eu am rămas să aprofundez semințele.

Micul dejun a sosit punctual la 8:30 ca și în ziua precedentă, dar nu ne-am mai îmbrăcat în kimonouri. A fost puțin diferit față de cel anterior, alt pește, alte legume.

Știam din ziua precedentă că se anunța o zi ploioasă, cu toate acestea am plecat spre gară pe jos în loc să luăm un taxi, pentru că eu văzusem în prima zi o fustă într-o vitrină și nu știu de ce m-am gândit că momentul potrivit să o probez va fi în drum spre gară, când aveam tren devreme și mai și ploua. Mara se alăturase și ea dorinței de a merge pe jos, pentru că ea vroia să oprim la magazinul cu aparate, să își mai încerce norocul cu un personaj. Nu am luat însă în calcul că magazinele nu se deschideau așa de devreme, așa că am făcut o plimbare prin ploaie și ne-am udat fără alte beneficii în afară de faptul că am ajuns devreme la gară și că drumul nu a fost lung.

Deși am făcut doar jumătate de oră, am schimbat două trenuri până în Osaka, unde ne-a așteptat răbdătoare ploaia. Am mers pe jos de la metrou la hotel, am lăsat bagajele și am plecat să vizităm castelul Osaka, construit de Toyotomi Hideyoshi, numit și Napoleon al Japoniei, cel care a continuat unificarea începută de Oda Nobunaga. Din păcate, actualul castel este o copie din anul 1931 a originalului construit de Hideyoshi în 1585 și distrus 30 de ani mai târziu de Tokugawa Ieyasu.

Până am ajuns la castel eram destul de uzi și ne-am udat în continuare stând la coadă la intrarea în castel. Nu știu de ce, dar mă așteptam să fie un castel vechi, cu camere vechi. Ei bine, doar exteriorul arată a castel. Interiorul era un muzeu modern, cu diverse reprezentări ale construcției castelului, ceremonii, momente importante din istoria castelului și câteva piese originale.

Până am ieșit ne uscasem puțin, dar ne-am udat repede la loc și în plus, iar până am ajuns la un onsen unde ne propusesem să mergem, eram uzi fleașcă în partea de jos a blugilor, în adidași apa băltea deja și nici gecile nu erau prea uscate, deși aveam umbrele. Doar fețele erau uscate.

Ne-a plăcut onsenul, era tradițional, avea bazine și înăuntru și afară, toate erau cu acoperiș, a fost liniștitor și întremător să stăm în apă fierbinte și să ne uităm cum plouă.

Am fost apoi în Ura Namba, zona de restaurante micuțe, am ales unul dintr-o recomandare de pe internet, am mâncat foarte bine, sashimi de ton, caracatiță și ton la grătar și, cel mai bun, balenă crudă, ne-a dat bucătarul câteva bucățele de gust, apoi ne-am luat și noi o porție. Am mâncat și ceva ce nu ne-a plăcut deloc, comandată de noi pentru că arăta bine în poză, în realitate erau lapți de pește crud cu icre de somon și rulouri de orez cu castraveți. Lapții cruzi stricau tot, restul ar fi fost bune.

La întoarcerea în cameră, eu și Mara am întins pe jos la uscat tot conținutul rucsacilor.

La Șerban a fost mai grav, rucsacul era uscat pentru că avea husă, dar telefonul care stătuse în buzunarul de la pantaloni s-a dovedit că luase apă în mufa de încărcare și în momentul în care l-a pus la încărcat a ars cablul și a refuzat să se mai încarce.

Toate postările despre Japonia, pe măsură ce le vom publica o să fie disponibile la acest link: Jurnal din Japonia