Călătorie în Japonia – ziua 20 – TeamLab merită!
Azi am ajuns în sfârșit la TeamLab. A fost o experiență senzorială neașteptată, pe care nu am mai experimentat-o vreodată. La intrare ne-a pus să ne descălțăm, să ne scoatem ciorapii și să ne suflecăm pantalonii dacă e cazul.
Prima încăpere în care am fost mi s-a părut cea mai spectaculoasă, era plină cu fire subțiri de leduri ce atârnau de un tavan aflat la mulți metri înălțime. Aceste fire erau atârnate în așa fel încât formau niște culoare pe care mergeam noi și o încăpere cu oglinzi.
Înainte de următoarea cameră ni s-a reamintit să ne suflecăm pantalonii mai sus de genunchi. Asta pentru că am intrat în apă până la genunchi, într-o cameră întunecată, cu oglinzi, luminată de lasere colorate ce se plimbau prin încapere si simulau pești pe suprafața apei. Când am ieșit din camera aceasta am crezut că o să ne uscam natural dar nu, am primit prosoape ca să ne ștergem pe picioare.
În următoarea cameră erau mingi gonflabile uriașe, luminate din interior, cu lumini interschimbabile.
Ultima cameră din interior era rotundă, cu un tavan ca o cupolă, pe care era o proiecție de flori de diverse dimensiuni, ce se perindau în cascade luminoase și foarte colorate. Imaginile se mișcau în așa fel încât dacă te uitai la îmbinarea dintre podea și cupolă ți se părea că cupola se mișcă și aveai o senzație de instabilitate.
Am ieșit apoi în zona de grădină, unde prima data am văzut niște forme ciudate metalice, care nu ne-au prea impresionat. Următoarea era în interior, ca o seră cu oglinzi, în care, pe niște fire suspendate, în aer, erau crescute orhidee de diverse forme și culori, ce urcau și coborau. Erau destul de fascinante.
Am luat apoi un metrou suspendat, care ne-a plimbat în toată zona sudică a orașului si astfel ne-am putut da seama de complexitatea lui. Știam deja că Tokio are populația României, dar nu ne-am dat seama de cât de uriaș este, până nu am văzut acea zonă portuară.
Am ajuns apoi în Shinjuku Station, cel mai aglomerat hub de transport din lume, unde, după ce am făcut nelipsitul popas zilnic la Starbucks, ne-am pierdut prin magazine.
Am mers apoi iarăși la Shibuya, dar de data asta Șerban nu a mai înălțat drona, în schimb ne-a cărat Mara la un alt magazin reprezentativ pentru generația ei, Nintendo.
De mâncat, am mâncat burgeri la un restaurant numit Shogun burger, unde am băut chiar și-o bere Shogun.
Am terminat seara cu niște deserturi foarte bune de la un magazin mare de dulciuri de lângă stația de metrou.








Toate postările despre Japonia, pe măsură ce le vom publica o să fie disponibile la acest link: Jurnal din Japonia