Am mers din Tokyo până în Odawara cu un tren ultra rapid, Shinkansen, care a atins în linie dreapta 276 km pe oră, și cu care am mers 2 ore.

Apoi am luat un autobuz aglomerat în care am stat în picioare, până în Hakone, una dintre stațiunile faimoase pentru onsenuri, băi cu izvoare termale.

În așteptarea trenului.
Am folosit aplicația mea de bicicletă ca să văd cu ce viteza merge Shinkansen-ul.

Ajunși acolo am văzut că puteam veni și cu trenul, probabil mai comod, se pare că nu m-am documentat destul.

Am făcut apoi un du-te-vino, din centru până la hotel să ne lăsăm bagajele, înapoi cu shuttle busul de la hotel, apoi un alt autobuz de o oră până la lacul Ashi, iar acolo am mers într-o mini croazieră pe acest lac micuț ca să vedem muntele Fuji. Am fost norocoși și l-am văzut, vremea era foarte bună, cel mai mult s-a ivit într-un loc foarte aproape de mal, imediat după plecare și chiar înainte de întoarcere. Dacă prindeam o zi ploioasă, cețoasă sau cu nori, nu l-am fi văzut. 

Muntele Fuji, vedere de pe vasul de croazieră

Am luat autobuzul înapoi la hotel, am luat camera în primire și am fost surprinși că a trebuit să alegem ora de mic dejun dintre două variante care erau amandouă nepotrivite pentru noi, una era prea devreme, alta prea târziu, una era la 7 dimineața, alta la 8:40. Mai întâi am crezut că ne descurcăm cu cea de la 8:40 și i-am zis că o alegem pe aceea și să ne cheme un taxi la 9:10 să ne ducă la gara. Dar, încă o supriză neplăcută, după ce a sunat la taxi, ne-a zis că nu e niciunul disponibil a doua zi. Și nici shuttle busul hotelului nu funcționa așa devreme. Având în vedere că va trebui să mergem pe jos până la gară, trebuia să alegem micul dejun de la ora 7, ceea ce mi s-a părut mult prea devreme, așa că am insistat să mergem la ora 8. Deși credeam că în Japonia nu se negociază, am reușit totuși să obțin 30 minute, adică 7:30. Iar în plus Șerban a propus să mai tragem și noi puțin de timp și să ajungem la 7:45.

Cameră de hotel de tip tradițională.

Acum că stabilisem lucrurile într-un fel sau altul, am urcat să vedem cum arată camera și apoi am plecat la onsenul ales dinainte de pe internet. Măcar onsenul era aproape, pentru că în funcție de el alesesem hotelul. Și hotelul avea onsen și arăta bine în poze, de fapt cred că majoritatea sau poate toate locurile de cazare din stațiune aveau onsen. Dar citisem un top al onsenurilor din localitate și îl alesesem pe cel care părea cel mai autentic și natural.

Tenzan Onsen era împărțit în două zone, pentru femei și pentru bărbați, iar în zonele respective toată lumea umbla dezbrăcată complet, ca la orice onsen care se respectă. Fiecare zonă avea mai multe dușuri, cu scăunel și lighean, unde te spălai temeinic înainte să intri în onsen. La femei era un bazin cu apă extrem de fierbinte în interior și încă 6 bazine afară, dintre care unul mic cu apă rece, unul cu apă caldă, alburie, dar nu foarte fierbinte și încă 5 bazine cu apă fierbinte, toate răspândite într-un aranjament de vegetație, pietre și cascade mici. 

A fost încântător și foarte relaxant. Am trecut cu Mara prin toate bazinele, am stat și ne-am răcorit pe niște băncuțe de lemn răspândite printre bazine și am încheiat cu cel cu apă nu foarte fierbinte. Acolo am stat cel mai mult, am admirat cerul, frunzișul verde și am încercat să luăm puțin din acel colțișor minunat de Japonie în noi.

Masa de seară a fost bufet și am observat că mulți turiști, în special cei străini, erau îmbrăcăți în yukata găsite ca și noi în cameră, ele fiind niște kimonouri mai simple, de vară.

Erau foarte multe feluri de mâncare, traduse și în engleză, am încercat cât mai multe, unele ne-au plăcut mult, altele mai puțin, iar altele deloc, dar măcar stomacul a fost cuminte și a acceptat toate noutățile în liniște, fără proteste.

Apoi am mers în cameră unde am dormit pe tatami, o noutate pentru mine și Mara. Șerban a mai dormit în urmă cu 12 ani când a mai fost în Japonia.

Toate postările despre Japonia, pe măsură ce le vom publica o să fie disponibile la acest link: Jurnal din Japonia