Asked by the AI
If you could be someone else for a day, who would you be, and why?
Myself when I was 20…
If you could be someone else for a day, who would you be, and why?
Myself when I was 20…
Nu mai țin minte ziua exact, dar îmi aduc aminte că fusesem băgați la “lockdown” de una sau două zile și că era spre prânz, o zi frumoasă, friguroasă și cu soare. Așa că mi-am luat XPAN-ul panoramic, m-am urcat pe bicicletă și am făcut o tură prin centrul Bucureștiului.
Îmi developez și scanez filmele cam odată la 2-3 ani, așa că mă aștept ca pozele rezultate să nu fie mai vechi de 3 ani. Cumva am făcut ceva diferit când am pus la păstrare filmele în frigider, așa că în ultima tranșă am găsit câteva filme vechi de 10 și chiar 15 ani! De fapt știu ce am făcut, toți acești ani am crezut că filmele astea erau neexpuse… (îmi aduc aminte de Garry Winogrand care după moartea lui a lăsat cca 3000 de role de film nedevelopate!). Și mă bucur mult că așa ceva s-a întâmplat, pentru că bucuria revederii acestor amintiri prin prisma fotografiilor a fost de-a dreptul extraordinară.
Read MoreUn pas mic pentru unii, un pas uriaș pentru mine: Ciucaș X3 UltraMaraton
Totul a început acum mai bine de un an și jumătate cînd mi-am imaginat că pot să alerg un ultramaraton. Mai alergasem maratoane înainte, dar niciodată ceva atît de ambițios pe o distanță atît de mare, 105Km cu o diferență de nivel de 5500m!
Așa că am început antrenamentul, și cînd a venit momentul, m-am aruncat în luptă cu tot elanul de care am dispus. Era septembrie 2017. Am reușit să ajung pînă la km 62, cînd am decis să renunț, deoarece depășisem timpul limită de 13 ore ca să pot să merg mai departe. Decizia a fost simplu de luat, am alergat împreună cu Contiu, care înainte cu 2 săptămîni a avut o gripă, iar în timpul cursei nu s-a simțit bine de loc, așa că am decis împreună să renunțăm.
A mai trecut un an și uite că septembrie 2018 se aproprie vertiginos, mă simt destul de bine antrenat, dar cine poate spune cu adevărat dacă ești bine antrenat pentru un ultra… Cum-necum, înainte cu două săptămîni, rațiunea mi-o ia razna și fac greșeala ca pe ultima sută de metri să îmi ridic numărul de km alergați cu 50% pe săptămînă iar inevitabilul se întîmplă: fractură de stres la al 5-lea metatarsian de la piciorul stîng. Read More
E foarte cald deja pentru perioada asta a anului, dar apa Dunării este destul de rece, nu atât încât să țină departe pe câțiva oameni de-ai locului.
Nu în fiecare zi ajungi să vezi cum un pian este luat sau adus pe scenă. Imi aduc aminte că în documentarul despre un acordeor de piane din Elvetia parcă, am rămas impresionat de sistemul lor de schimbat piane pe scenă. Nu numai că aveau și ei lift, dar sistemul, un robot de fapt, lua automat pianul din pozitia normală, îl ridica la 90 de grade și îl transporta până la lift!Read More
După extraordinarul concert “Lost and Found” de luni 30 octombrie 2017 de la Muzeul Național de Artă Sala Auditorium – Brâncuși alături de Diana Ketler, Thorsten Johanns, Olivier Darbellay, Răzvan Popovici, Gavriel Lipkind și Philippe Graffin.
Lăudându-mă puțin, pot spune că sunt obișnuit cu maratoanele, cel puțin cu cele de alergare montane. Festivalul SoNoRo mă învață cum să mă descurc și cu maratoanele muzicale, asta deoarece în weekendul peste care tocmai am trecut am avut parte de repetiții non stop pe lângă cele patru concerte, unul sâmbătă si trei duminică.Read More
Vineri 27 octombrie 2017, pe la lăsarea serii, lumea începe să vină către Palatul Cotroceni pentru concertul de deschidere a ediției a XII-a a Festivalului SoNoRo.Read More
Lucrez printre picături de ceva timp la noua mea pagină de web, mai simplă și mai ușor de navigat, indiferent că se face de pe desktop sau telefon mobil. Mai am câteva chestii de rezolvat și multe alte lucruri de adăugat, dar fiecare la timpul lui… Sper să vă placă…
Recent Comments