Călătorie în Japonia – ziua 15 – de ziua mea în Japonia

Azi, de ziua lui Șerban, s-a nimerit să avem un program încărcat. Trebuie să ajungem în Takayama, unde se desfășoară unul dintre cele trei cele mai mari festivaluri din toată Japonia din tot anul.

Ziua am început-o cu puțînă panică, pentru că tocmai azi a întârziat autobuzul, în condițiile în care la ei nu întârzie aproape niciodată nimic, autobuz, tren sau metrou. Toate vin la minut. Ei bine, tocmai azi a întârziat și am avut emoții pentru că nu știam când o să vină și dacă mai prindem trenul. Dacă ratăm trenul acela, luăm altul, dar ratăm începutul festivalului.

Autobuzul a ajuns totuși la timp cât să nu pierdem trenul, dar nu înainte să alergăm cu geamantanele la gara până am ajuns pe peron. Noroc că nu am avut mult de alergat, pentru că linia la care trăgea trenul era chiar prima. Am avut chiar noroc, având în vedere că gara din Kyoto este a două cea mai mare din țară, pe mai multe etaje, foarte controversată la vremea construcției ei, datorită dimensiunii care știrbește imaginea orașului.

A urmat apoi un drum de 4 ore cu un tren regional vechiut, care mergea mult mai încet decât shinkansenurile cu care ne obișnuisem până atunci. Dar măcar ne-am bucurat de peisaje. Ori era o zona cu peisaje mai frumoase decât până atunci, ori datorită vitezei scăzute am apucat să le vedem de dată asta.

Când am ajuns în Takayama ne-am grăbit să ducem bagajele la hotel și să mergem să vedem procesiunea  cu care începea festivalul. Am ajuns chiar înainte să înceapă și ne-am alăturat alaiului, care era format din zeci de oameni costumați în diverse feluri. O parte din ei cântau la tot felul de instrumente, care mai de care mai asurzitoare. Șerban le-a făcut fotografii și i-a filmat încontinuu. La un moment dat nu am mai rezistat, ne ajunsese oboseală, ne era și foame și sete, așa că am părăsit procesiunea și ne-am îndreptat spre centru, unde am mâncat niște frigărui și sandvișuri și am admirat carele alegorice, yatai, ce stăteau cuminți și așteptau paradă de seară, fiecare decorată diferit.

Apoi ne-am dus la hotel să ne odihnim. Pe drum am încercat să ne apropiem de spectacolul static de la ora 15, dar nu am reușit, era mult prea multă lume. La paradă nu ne deranjasera miile de oameni veniți că și noi să vadă festivalul, pentru că se distribuisera de-a lungul traseului.

Am stat în camera vreo ora și am mai fi stat, dar am vrut neapărat de ziua lui Șerban să mâncăm la un restaurant. Încercasem în zilele anterioare să fac rezervare la unul, dar mi se spusese că în zilele acelea nu se făceau rezervări. Așa că ne-am gândit să ne ducem la un restaurant găsit pe net, mai devreme decât de obicei, în speranța că găsim loc. Și am avut noroc, am găsit. Am comandat multe feluri locale, inclusiv vită de Hida, din regiune. Că și celelalte feluri de vită încercate, și asta avea firișoare de grăsime în ea, ce o făcea să fie mai suculentă decât vită noastră.

Mara între timp dădea semne că nu se simte prea bine și suspectăm că îi da târcoale o răceală. Așa că ea s-a dus la hotel iar noi ne-am dus să vedem paradă de seară cu yatai. De dată asta, lumea aștepta carele de-a lungul traseului, înghesuită ciorchine pe trotuarele înguste. Ne-am oprit și noi pe un trotuar unde ni s-a părut că avem mai mult loc. Am avut de așteptat destul de mult până au venit, pentru că se mișcau foarte încet și făceau foarte multe opriri, că să poată fi văzute și admirate de toată lumea. Carele erau însoțite de dansatori costumați ce performau din loc în loc. De fiecare car atârnau lampadare luminate, de diverse forme și modele.  Paradă de seară a fost mai spectaculoasă decât cea de zi, datorită carelor colorate și luminate. Nu am rezistat însă la toată defilarea pentru că dura mult, iar noi eram foarte obosiți.

Ne-am întors în camera, apoi eu și Șerban ne-am dus la baia publică a hotelului ce se află la ultimul etaj, împărțită tot că la onsenuri pe femei și bărbați, cu un bazin în interior și unul în exterior. Eu am stat în cel exterior o vreme, apoi m-am întors în camera aproape în același timp cu Șerban și ne-am culcat devreme cu toții.

Toate postările despre Japonia, pe măsură ce le vom publica o să fie disponibile la acest link: Jurnal din Japonia