Nu a fost o noapte prea odihnitoare în această casă tradițională, gassho-zukuri. Datorită pereților subțiri se auzea tot ce se întâmpla în casă, așa că m-am trezit pe la 2:30 când s-a dus Mara la toaletă și nu am mai putut sa adorm vreo oră și ceva. Asta a fost bine pe deoparte, pentru că la 3:30 s-a dus bunica gazdei la toaletă.

Ne-a sculat din nou la 6:00, când a ieșit iar din cameră. Apoi la 6:30 a venit gazda care dormea în casa de lângă, să pregătească micul dejun. Nici nu apucasem prea bine să ațipesc la loc, că a sunat un fel de gong la 7:00. Eu îmi pusesem ceasul să sune la 7:20, micul dejun fiind anunțat la 7:30. Dar nu a fost nevoie de alarma mea, gongul era suficient cât să scoale vreo patru case, urmat apoi de un fel de robot care anunța și el foarte tare ziua, temperatura și alte lucruri, în repetate rânduri, din câte și-a putut da seama Mara. Din fericire, Mara a zis că astăzi se simte mult mai bine.

  • 1/2 Interior tradițional
  • 2/2 Hol intrare unde îți lași încălțările.
  • 1/3 Mic dejun
  • 2/3
  • 3/3

Ne-am mobilizat, ne-am spălat și îmbrăcat iar la 7:30 fix gazda ne-a chemat la masă. Micul dejun a fost foarte copios, cu nelipsitele feluri de orez și supă de care nu m-am atins, omleta a fost bună, fructe, tofu din care n-am mâncat. 

Era o zi frumoasă, cu soare, numai bună de plimbat și făcut poze, dar din păcate aveam autobuz la 9, așa că am strâns bagajele, am făcut câteva poze pe drum și am plecat.

  • 1/4 Vremea a fost un pic mai bună azi.
  • 2/4
  • 3/4
  • 4/4

A urmat un drum lung până la următoarea destinație, parcurs cu două trenuri și două autobuze, la finalul căruia am ajuns la Kusatsu Onsen, a doua stațiune cu izvoare termale. Ne-am cazat într-un hotel vechiuț, dar situat chiar în centru, lângă Yubatake, câmpul de apă fierbinte în traducere literală, principalul izvor termal din stațiune și unul dintre cele mai importante din Japnia. 

Cam așa arată Japonia rurală, privită la cea 250 Km/h

Am lăsat bagajele în cameră și am plecat la un onsen găsit pe net, care era într-un fel de parc cu mici bazine de apă termală, în care te puteai descălța și sta cu picioarele. Parcul arăta frumos, cu aburul izvoarelor plutind în aer, dar onsenul era simpluț, avea o singură zonă mare, doar în exterior și nu avea dușuri. Am stat doar vreo oră, apoi ne-am întors la hotel, ne-am îmbrăcat cu yukata de la hotel și am mers la masă. Masa a fost mai bună decât mă așteptam și decât am avut la Hakone, la o cazare similară, dar mai modernă. Felurile de mâncare au fost mai variate aici și mai pe gustul nostru.

  • 1/2 Multă poliție, curios, nu am mai văzut așa de mulți la un loc.
  • 2/2
  • 3/3
Totul a devenit foarte clar când am citit că am ajuns chiar în ziua în care avea loc conferința G7!
Chiar în centrul orașului cu efecte terapeutice recunoscute mondial și cu un miros similar de ouă clocite ca la noi la Băile Olănești.
Singura poză pe care am putut să o fac (sau am avut curajul să o fac 🙂 ) din baia publică a orașului. Zic curaj, pentru că timp de cca jumă de oră am avut parte de o întâlnire interesantă cu un grup ce 7 oameni plini de tatuaje, unul dintre ei cu unul frumos colorat de pe capu-i chelios până pe gamba piciorului drept. Gălăgioși, cum nu am mai văzut până atunci în onsenuri, plini de ei, făcându-și selfie uri cu mobilele (chiar dacă la intrare era semn să nu faci poze, iar la recepție mesaj că nu ai voie cu tatuaje), mai mult ca sigur trebuie să fie parte dintr-o grupare locală Yakuza. Cine știe!? Poate am apărut și eu în vreun selfie de-al lor… 🙂
La interior membri Yakuza, la exterior localnici bucurându-se de apa fierbinte.
A venit poșta!
  • 1/2
  • 2/2

Toate postările despre Japonia, pe măsură ce le vom publica o să fie disponibile la acest link: Jurnal din Japonia