Amintiri din Ultra…
Un pas mic pentru unii, un pas uriaș pentru mine: Ciucaș X3 UltraMaraton
Totul a început acum mai bine de un an și jumătate cînd mi-am imaginat că pot să alerg un ultramaraton. Mai alergasem maratoane înainte, dar niciodată ceva atît de ambițios pe o distanță atît de mare, 105Km cu o diferență de nivel de 5500m!
Așa că am început antrenamentul, și cînd a venit momentul, m-am aruncat în luptă cu tot elanul de care am dispus. Era septembrie 2017. Am reușit să ajung pînă la km 62, cînd am decis să renunț, deoarece depășisem timpul limită de 13 ore ca să pot să merg mai departe. Decizia a fost simplu de luat, am alergat împreună cu Contiu, care înainte cu 2 săptămîni a avut o gripă, iar în timpul cursei nu s-a simțit bine de loc, așa că am decis împreună să renunțăm.
A mai trecut un an și uite că septembrie 2018 se aproprie vertiginos, mă simt destul de bine antrenat, dar cine poate spune cu adevărat dacă ești bine antrenat pentru un ultra… Cum-necum, înainte cu două săptămîni, rațiunea mi-o ia razna și fac greșeala ca pe ultima sută de metri să îmi ridic numărul de km alergați cu 50% pe săptămînă iar inevitabilul se întîmplă: fractură de stres la al 5-lea metatarsian de la piciorul stîng. Read More
Recent Comments