Under Fire (1983)
De cele mai multe ori, in filmele in care apare un fotograf intr-un rol mai important, modul cum acel actor manevreaza camera foto te face sa bufnesti in ris si sa iti dai seama cit de mult sau putin a acordat regizorul atentie asupra acestui aspect relativ marunt dar care face ca jocul sa fie credibil.
Am vazut de curind filmul “Under Fire”, regizat de Roger Spottiswoode cu Nick Nolte, Gene Hackman si Ed Harris in rolurile principale. Este vorba de o poveste romantica (asa am convins sotia sa se uite si ea la film) intre trei jurnalisti in anii ’79 in perioada regimului Somozoa.
Filmul este interesant de urmarit, in principal pentru ca iti arata transformarea unui fotoreporter (Nolte) de la abordarea “ma doare in cot de tot ce se intimpla in jurul meu, eu doar fotografiez, nu interpretez” la implicare totala.
Dar nu vreau sa fac o analiza a filmului ci doar sa apreciez cit de veridic a jucat Nick Nolte rolul fotografului, modul in care a minuit aparatele, felul in care in momentele de relaxare se juca tot timpul cu focalizarea unui obiectiv atasat la o camera (ceea ce multi fotografi cred ca fac asta) etc etc. M-a mirat sa vad la inceputul filmului cca 5 camere foto atirnate de gitul lui, majoritatea Nikon, cu exceptia unei Leica pe care, ciudat, nu a folosit-o nici macar odata de-a lungul actiunii. De fapt cu Nikon a tras mai tot timpul in rafala ceea ce cu Leica nu ar fi putut.
Nu de putine ori am vazut in alte filme in roluri de fotografi, actori care tin aparatul in mina ca pe o mamaliga si fac ca tot restul jocului sa fie neveridic. Da, stiu, o sa spuneti ca doar noi astia pasionatii de fotografie ne dam seama de asta, dar nu stiu cum se face ca acele filme sunt de obicei banale in cel mai fericit caz. Imi aduc aminte de un film in care Jennifer Lopez a jucat rolul unui fotoreporter (parca BorderLand dar s-ar putea sa ma insel, vedeti, nici macar nu mai tin minte bine filmul) si mi-a sarit in ochi modul stingaci in care minuia camera foto. Imaginati-va un Robert de Niro stingaci la volan in Taxi Driver, sau pe Anthony Hopkins tinind straniu pensula in mina in Surviving Picasso.
Fac pariu ca Nick Nolte chiar ar fi un bun fotoreporter in viata reala…
In fine, va invit sa vedeti acest film indiferent daca sunteti amatori de fotografie sau nu, imaginile (chiar daca sunt stop-cadre din filmare si apoi tratate alb-negru) sunt frumoase iar povestea este buna. Il puteti gasi aici.
Alt pro-tip: Salvador
Un film in care fotoreporterii sunt fotoreporteri si au si o discutie despre Capa.
vazut si pe ala, dar parca asta mi-a placut mai mult.
uite un alt exemplu parte asemanator celui dat de tine cu tanti lopez. http://www.imdb.com/title/tt0422295/ ( filmul Fur, ilustrand parte din viata dianei arbus.
Bine, aici actorul kidman stie cum sa sa-si modeleze personajul inspre un caracter fragil si nitel temator asa ca detaliile de genul celor descrise de tine par a nu mai conta intr-atat. Insa de multe ori si tanti kidman mai uita in timpul filmului ca ilustreaza totusi viata unui fotograf, pana la urma a unui om care priveste tot ce i se petrece prin juru-i ca prin vizorul aparatului…
Multumim de pont cu filmul…iar despre fotografi din filme…cam asta e interesul oamenilor fata de ei, si asta din pacate e si interesul regizorului fata de fotografie, ceea ce nu-l face un adevarat profesionist, parerea mea… minciuna intotdeauna va avea succes, cum ar fi fost daca in filmele de actiune de la Hollywood, armele ar fi tras cu munitie fix cat le permite sistemul de alimentare cu munitie? :)) ar fi fost de groaza, cred ca ne-am fi enervat cu totii de cate ori si-ar fi reincarcat armele… dar intr-adevar, mai mare rusinea ca intr-un film despre fotoreporteri, actorii sa nu stie cum sa manuiasca aparatul macar la limita bunului simt…