Sfaturi de călătorie pentru Cuba

M-am gândit să scriu câteva sfaturi pentru cei interesați de ele și de a merge în Cuba. Mie mi-ar fi prins bine să știu o parte din ele înainte să ajung acolo, ca să-mi planific mai bine călătoria. Unele lucruri le-am povestit deja, dar o să mă repet pentru cei ce poate nu le-au citit.

În primul rând aș vrea să subliniez faptul că pentru a intra în Cuba este nevoie de viză. Nu de altceva, dar noi eram cât pe ce să ratăm acest amănunt. Eu am tot citit despre Cuba dintr-un ghid National Geografic care nu pomenea nimic de viză, nici că trebuie, nici că nu trebuie, pur și și simplu omitea cu totul să vorbească de acest lucru, ceea ce mi se pare o neglijență din partea lor. Așa că am aflat că ne trebuie viză cu o săptămână înainte, când ne-a întrebat un prieten dacă ne-am luat viza, iar noi am intrat în panică. Din fericire, viza se obține pe loc și foarte ușor. Vă trebuie pașaportul, copie după biletul de avion, copie după asigurarea medicală și să plătești o taxă de 22 euro la o bancă. Adresa consulatului din București de unde se obține viza este Str. Nicolae Caramfil nr.73, Într. Ghe. Simionescu, et. 4, Sector 1, orar L-V 9-5.

Apoi aș vrea să vorbesc despre banii pe care ar trebui să-i luați cu voi. Când am fost noi, în decembrie 2014, era bine să ai euro asupra ta, nu dolari. Puteai să schimbi și dolari dacă vroiai, dar cu un comision de 10%. De asemenea, era mai bine să ai cash decât card. Dacă schimbai cash, nu plăteai niciun comision, în schimb la card plăteai un comision de 3%. Noi am avut și cash și card. Am sperat că va fi mai ușor să scoatem bani de pe card decât să schimbăm. La schimbat într-adevăr erau cozi și era mai ușor să scoți bani de pe card direct de la bancomat, dar asta presupunea că bancomatul să accepte cardul tău. Iar pe ale noastre nu le primea. La bancomat mergea doar Visa, mai puțin a noastră, la casa de schimb mergea și Visa și Mastercard, dar să nu fie emise de o bancă din America sau care să aibă legături cu America. Din fericire, ale noastre nu aveau. În viitor poate se vor schimba lucrurile, dacă țările redevin prietene.

Ca monedă, există 2 feluri. Cuban Convertible Peso, pe scurt CUC, moneda special creată pentru turiști în urmă cu 20 de ani. Localnicii folosesc Cuban Peso sau CUP, dar ei îi zic MN, Moneda Nacional. 1 CUC echivala cu 1 dolar și cu 24 CUP/MN. Dacă vreți să faceți rost de bani locali, trebuie să cumpărați ceva ce nu este dedicat turiștilor, cum ar fi înghețată sau banane. Plătești în CUC și primești restul în MN. Hârtiile locale sunt mult mai frumoase și fiecare are o personalitate diferită tipărită pe ea. Eu am făcut rost de hârtia de 3 peso cu Che Guevara și de 1 peso cu Jose Marti.

Din punct de vedere al cazării, dacă nu aveți pretenții prea mari, e bine să stați la casa particular, adică în gazdă. Avantajul este că nu trebuie plătit nimic înainte, doar să faceți rezervarea și să o confirmați cu câteva zile înainte de sosire. Și sunteți liberi să vă faceți ce program vreți și să-l schimbați de câte ori vreți. Am profitat și noi puțin de această flexibilitate, dar nu destul. Iar cazări se găsesc peste tot. În orășelele mici, în stațiile de autobuz, localnicii se înghesuie să te îmbie să le treci pragul. Poți să recurgi la această variantă de a găsi cazare, în cazul în care nu ai rezervat nimic din orașul anterior. Cazarea care mi-a plăcut cel mai mult este cea din Havana, Hostal Peregrino. Gazdele nu au fost prea amabile pentru că erau foarte ocupate și discuțiile cu ele erau tot timpul pe fugă. Dar n-am ce să le reproșez în rest. Au mai multe locații. Sediu lor central, unde am stat prima dată este Consulado, acolo sunt și gazdele în timpul zilei, acolo vin seara la masă cei ce vor să ia cina la ei. Ce mi-a plăcut e că se perindă mulți turiști și e ușor să interacționezi cu ei, să afli alte povești. Cea de-a doua locație la care am stat este El Encinar, care este mai elegantă, dar mai pustie. Ne-am văzut rareori și pe fugă cu alți turiști.

Legat de unde să mergi în Cuba, părerea mea este că ar trebui vizitată toată Cuba, nu doar partea de vest, cum am făcut noi. Din câte am auzit de la alți turiști cu care ne-am întâlnit pe acolo, estul este foarte diferit de vest și merită văzut. Din păcate noi nu am mai avut timp să ne schimbăm programul ca să ajungem și acolo.

Dacă aș merge din nou în Cuba, aș sta doar vreo 4 nopți în Havana. N-aș sta mai mult pentru că e prea poluată. Aș sta 2 la începutul călătoriei și 2 la sfârșit. Aș lua avionul local, Cubana, până în Santiago. Apoi aș merge în Baracoa, cel mai vechi oraș de pe insulă și apoi aș reveni cu autobuzul spre Havana, oprindu-mă din loc în loc. Sigur aș sta câteva zile în Trinidad și în Vinales. Poate aș încerca și coasta de nord, mai ales pentru plajă, dacă aș găsi o zonă ușor accesibilă, cum e din Trinidad. N-aș intra în resorturi unde nu au voie cubanezii și astfel lipsite de personalitate. De reținut că indiferent de perioada anului, în est plouă mai tot timpul. Așa că fiți pregătiți. Acestui fapt însă, i se datorează peisajul tropical și vegetația luxuriantă, ceea ce constituie din câte am înțeles atracția acestei zone.

Transportul prin țară, în afară de avion, se poate face cu autobuzul Viazul, sau cu taxi colectivo, care costă la fel dar ajunge mult mai repede. Pentru acest mijloc trebuie să fiți însă pregătiți să aveți bagaje mici, pentru că într-un portbagaj de mașină normală trebuie să între bagajele a patru persoane. Mai există și mașina închiriată, dar costă mult mai mult. Aceste mijloace de transport sunt pentru turiști, dar am auzit că mai există și autobuzul pentru localnici, ce costă o nimica toată, nu știu cum îl cheamă și de unde se ia, dar știu că poate fi folosit și de turiști.

Trebuie să fiți un pic atenți la relațiile cu localnicii. În afară de faptul că dacă vă recomandă cineva un ghid s-ar putea să vă ducă la un restaurant unde să plătiți de 2-3 ori costul real al mesei, cum am pățit noi. De asemenea, pe stradă, au încercat să ne agațe nenumărați cubanezi ce încercau să ne ducă la vreun bar unde, se lăudau ei, ar fi cântat Buena Vista Social Club. Ce s-ar fi întâmplat acolo, nu știu pentru că n-am mers. În schimb, când eram mai mulți turiști la o masă, niște fete au intrat în vorbă cu unii băieți de la masa noastră, iar la final era cât pe ce să plătim și consumația fetelor. Mai știu pe cineva care a pățit așa ceva. Erau mai mulți, niște cubanezi i-au întrebat dacă pot sta la masă cu ei și la final au trebuit să facă scandal ca să nu plătească și consumația cubanezilor. Așa că aveți grijă cu cine intrați în vorbă și cât de mult vă împrieteniți.

Altfel, e foarte sigură țara. Cred că nu m-am simțit nicăieri așa în siguranță ca în Cuba. De fapt, nu ar trebui să generalizăm aceste întâmplări, dar ne-am gândit că e bine să fiți preveniți.

Șerban: Acum cîteva sfaturi și pentru amatorii de fotografie. Am avut cu mine două camere foto, prima digitală cu un obiectiv de 28mm format 35 și a doua cameră, pe film, în format panoramic (spre exemplu toate pozele din această postare sunt făcute cu ea). Am vrut să fiu cît mai puțin încărcat cu echipamente după cum vă dați seama. Asta nu înseamnă că așa e bine sau indicat, dar știind aceste amănunte, puteți să vă uitați la fotografii și să vă dați seama ce poate să rezulte din combinația asta de aparate. Pe de altă parte, oamenii sunt foarte primitori și se lasă usor fotografiați, iar așa cum fac de obicei, înainte să îi fotografiez, dacă e vorba de un portret, merg să le cer permisiunea și în Cuba nu am primit niciun refuz. Ba din contra, de cîte ori am întrebat am fost primit cu brațele deschise chiar și cînd prima reacție a fost una de reținere din partea localnicilor. Dacă vreți să vedeți ce tip de fotografie poți să faci doar cu un aparat cu un obiectiv fix de 35mm, atunci urmăriți aici blogul din China.

În rest, drum bun și distracție plăcută!