Pe cine ar interesa un clovn māturând?
De cate ori nu am fotografiat si la final am constatat ca rezultatul a fost doar banal. Cati nu am trecut prin starea asta?
Un fotograf ar trebui sa caute sa iasa din aceasta stare, sa caute sa fotografieze subiecte banale, subiecte obisnuite pe care sa le plaseze in contexte diferite. Diferite de ce s-a fotografiat pina acum.
De ce? Pt. ca lumea se plictiseste repede sa vada aceleasi lucruri, mereu si mereu, iar in sfirsit ajungi sa faci un fel de plagiat fotografic. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci sa fotografiezi ardei sau rasarit de luna sau oameni sarind peste balti de apa (aluzie la Weston, Adams sau Bresson). Doar ca astea trebuie sa le faci ca si cum ai fi la scoala, un fel de tema de casa. Iti faci tema si treci la urmatoarea, te falesti cu tema prietenilor apropriati si atat. Publicul a vazut destule teme de casa si s-a plictisit deja de altele noi chiar inainte sa le vada.
Asa ca ce ne mai ramine de facut? Atat de multe au fost facute pana acum ca pare ca nu ne-a mai ramas mai nimic.
Ieri, plimbandu-ma prin Brasov, am descoperit doi clovni in pauza lor de masa, unul matura de zor pe acolo. Dupa ce i-am fotografiat, m-au intrebat pe cine ar imteresa o fotografie cu un clovn maturand? Cum puteam sa ii spun ca lumea s-a plictisit deja de clovni râzând, clovni jucându-se cu copii, clovni plângând sau clovni împārtind baloane copiilor.
Mi se pare trista fotografia. Un clovn de obicei prin ras si stralucire imi schimba starea de moment pentru un timp. Este ca atunci cand descoperi cine este Mos Craciun.
Corecta observatia despre subiectele foto. Am constatat ca poti fotografia banalul zilnic adaugand un anumit titlu sau context. Acest gen functioneaza doar pentru numarul restrans de privitori care trec zilnic prin zona respectiva si nu au sesizat noua perspectiva. Fara efect la cineva strain de locatie care va vedea doar ceva banal.
De obicei toate fotografiile cu clovni imi par triste, asa imi par mie cel putin. Din pacate nu mai tin minte ce senzatie imi trezeau clovnii cind eram mic, de fapt nu prea imi aduc aminte sa fi vazut vreun clovn in alta parte decit la circ, deci de la o distanta apreciabila.
Ai dreptate cu banalul pus in context, si asa ne apropriem de jurnalism cu pasi mici si nesiguri. Dar asta e idea blogului pina la urma.