Înapoi în Havana (Cuba – ziua a 11-a)

Am plecat din nou spre Havana. Mai avem 4 nopți de stat în Havana. Drumul de astăzi de 3 ore cu autobuzul ni s-a părut floare la ureche în comparație cu cel de venire. A trecut așa de repede încât nici nu mi-a venit să cred că orașul în care am intrat este chiar Havana.

Când să ieșim din stația de autobuz, ne-a abordat un tip foarte solid care ne-a întrebat dacă vrem un taxi. I-am arătat adresa, am negociat și l-am urmat spre mașină. Numai că nu s-a îndreptat spre ieșirea din față, ci a ieșit printr-o laterală. Unde a trebuit să coborâm o scară cu foarte multe trepte. Șerban nu era prea fericit. Eu în schimb mă amuzam, pentru că bagajul meu era în mâna uriașului. Numai că după ce am coborât el nu s-a oprit lângă nicio mașină, ci a continuat să meargă. Și a mai mers așa vreo două străduțe până când s-a oprit în sfârșit lângă o vechitură de mașină care, surpriză, avea pană la unul din cauciucuri. Când a văzut, uriașul a zis că o repară în 5 minute, să nu ne îngrijorăm, dar cred că în 5 minute abia ar fi reușit să se aplece să scoată roata stricată. Așa că i-am zis că nu așteptăm și am vrut să plecăm. Întâmplarea a făcut că tocmai în acel moment să apară un alt cubanez, care, auzind că noi căutam un taxi, s-a oferit să ne ducă el. Nici primul, nici al doilea cubanez nu aveau semn de taxi pe mașină. Se pare că în Cuba toată lumea face taximetrie, cu licență sau fără.

Hostalul la care stăm acum este tot al celor la care am stat în primele zile în Havana. Doar că locația e mai bună, e chiar în centrul vechi, Habana Vieja, dincolo eram la marginea ei. Și este și mai frumos. Mai nou, mai cochet și mai liniștit. Dincolo stăteau și proprietarii sau cel puțin acolo lucrau. Ei și cei care lucrau pentru ei. Aici în schimb au două etaje, al nostru e format din camera de zi, bucătărie și zona de luat masa, toate deschise. În continuare se iese într-un balcon ce dă spre o curte interioară, ce merge de-a lungul celor 4 camere de închiriat. Iar pe clădire au o terasă foarte frumos aranjată, cu vedere spre cele două fortărețe El Morro și La Cabana.

După ce ne-am instalat, am plecat la plimbare. Străduțele din jurul nostru sunt la fel de prăpădite ca și cele din partea cealaltă, sunt doar mai înguste. La un moment dat ne-am întors să ne odihnim puțin, să recuperăm din somnul pierdut în ultimele nopți. N-am mai dormit bine din Trinidad, de când cu vecinii gălăgioși, seara următoare din cauza râului provocat de mâncare, iar în Vinales am avut parte de țânțari în toate nopțile. Să sperăm că aici ne vor evita și unii și alții. De data asta, ne-am făcut odihna cu alarma pusă, că să evităm figura cu puiul de somn de 5 ore, mai ales că acum nu mai avea cine să ne scoale.

După ce ne-am trezit, am mers la gazde în partea cealaltă să luăm masa de seară. Când am stat prima data la ei nu am apucat să luăm cina, așa că ne-am gândit să o încercăm acum. Și ne gândeam poate mai găsim turiști simpatici precum Lucas și Danilo, cu care să stăm de vorbă. Turiști așa deschiși spre conversație n-am găsit, deși era masa plină, poate pentru că majoritatea erau cupluri în vârstă. Era și un tip singur, un francez, care era însă taciturn și nu prea vorbea cu nimeni. Masa a fost destul de bună, avea chiar și chipsurile de banane care îmi plac mie. Însă a fost prea multă mâncare pentru o singură masă.

Am plecat apoi în oraș să căutăm un local cu muzică live și ne-am gândit să încercăm un alt loc în afară de Cafe Paris. Aveam și un trabuc cu noi de la plantație, fapt pentru care ne trebuia un loc în care să aibă miere. Odată descoperit gustul trabucului fumat cu miere, numai așa vroiam să-l mai fumăm acum. Însă, oricât am căutat, toate localurile cu muzică live în care am intrat nu aveau și miere. Se pare că nu fac casă bună împreună. Așa că în final ne-am mulțumit doar cu muzică pentru seara această, rămânând ca trabucul să-l fumăm în altă zi.

Nu știu dacă faptul că nu aveau miere ne-a făcut să nu ne placă nici muzica prea mult, sau pur și simplu nu era ea prea grozavă. Iar drumul înapoi la hostal s-a dovedit a fi foarte friguros, pentru că serile nu mai erau așa de călduroase ca la început. În schimb eu eram îmbrăcată la fel. În rochie fără ciorapi. Pentru că nu m-am gândit să-mi pun și așa ceva în bagaj.