În căutare de conace și castele prin România (ziua a doua).

Din nou la drum, primul popas scurt al celei de-a doua zi, Conacul Daniel din Telișoara, tot în județul Covasna. Pe drum am descoperit un loc în care localnicii comprimă timpul transformând lemnul în cărbune, toata scena fiind foarte spectaluloasă.

Conacul este renovat de curând, cu fonduri Norvegiene (de fapt câteva din locurile vizitate au beneficiat de aceste fonduri) și acum funcționează în regim hotelier. Am fotografiat câteva interioare, mi-a plăcut în mod special o cameră în care baia/cada este foarte frumos integrată. Aici am stat mai puțin pentru că ne aștepta un drum mai lung, tocmai până la Alba Iulia.

După câteva ore bune de mers, după ce am trecut și prin Alba Iulia, am ajuns la Castelul Kermeny din Sâncrai, județul Alba, castel administrat de primăria Alba Iulia, de curând renovat și… am aflat cu surprindere că renovarea a fost făcută de o echipă de opt oameni. Încă mai sunt câteva lucruri de făcut, dar treburile se află pe făgașul bun. Am urcat în turnul mare unde, restaurată după resturile găsite, se afla o masă de fontă cu 3 scaune, probabil pentru a servi un ceai alături de o priveliște superbă a văii. Da, știu, acum anotimpul nu este cel mai fericit pentru fotografiat, dar dacă faceți un exercițiu de imaginație sunt sigur că o să întelegeți ce spun. Vecinii castelului nu sunt cei mai de soi, câteva case părăsite precum și o școală, că, deh, nu mai sunt copii prin sate… dar toate astea o să revină in viitor pe drumul cel bun.

Și așa am ajuns în punctul cel mai nord-vestic al expediției noastre, așa că dupa Sâncrai am luat-o către est, destinația Castelul Bethlen din Cetatea de Baltă. Dar despre acest loc o să vă povestesc mâine.