Cateodata am parte de cite o fotografie sau doua care ma fac sa ma intreb cit anume din drumul pe care il parcurgem in viata este prestabilit sau este lasat la voia intimplarii. In seara asta am avut parte de o asemenea fotografie. Inainte sa spun ce ma face sa declar asta, vreau sa dau citeva detalii despre subiect si locatie, si anume este vorba de concertul intitulat “The birth of string quartet” care a avut loc din cadrul festivalului SoNoRo la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti si unde au interpretat Stefano Bagliano (flaut) si CasalQUARTETT.

Sunt alaturi de SoNoRo din 2008 asa ca si anul asta am ocazia sa ascult toate spectacolele si sa incerc sa surprind momentele mai interesante, pentru unii asta inseamna clipe chiar din concert, pentru mine insa inseamna secundele dinaintea concertului, chiar din culise fiind incarcate de tensiunea de dinaintea intrarii in scena. Asta nu inseamna ca si reusesc sa surprind in fotografii aceste clipe, uneori ele ramin pur si simplu in eter reticente sa fie capturate in imagini. Alteori insa se intimpla ceva si…

… cum e cazul de fata, toate piesele par sa cada in locasul lor parca puse de o mina divina … (pentru ca eu nu am facut decit sa declansez aparatul) …

Chiar daca nu ar fi cunoscuta locatia fotografiei, Maicuta din primplan pozitioneaza imaginea fara echivoc intr-un locas sfint. Rachel Spath (membra a CasalQUARTETT) sugereaza o stare de nesiguranta visavi-s de reprezentantul bisericesc, stare explicata de lupta dintre pozitia ei dominatoare data de barbia usor ridicata si cea dominata prin vioara “culcata”. Markus Fleck (membru CasalQUARTETT) ocupa o pozitie rigida undeva in spate si parca neinteresat de ceea ce se intimpla in jurul sau, jucind rolul persoanei de rang inalt din conclavul bisericesc: important si de neatins. Pe de alta parte este si singurul personaj de sex masculin din imagine (oare?) si stim ca biserica atribuie barbatilor acest rol de communi consilio.

Dar poate detaliul cel mai interesant, si de fapt cel care m-a determinat sa fac aceasta analiza, este dat de mina ivita in stinga cadrului, parca facind crucea intr-un gest de blagoslovire catre toti cei aflati in incapere. De abia acum, dupa descifrarea acestui ultim element pozitia Maicutei capata sens si pare ca isi oferi intreaga supunere catre puterea suprema. Analiza asta ar putea continua la infinit si sa gasesc explicatii despre modul in care alte elemente se gasesc in imagine samd. Interesant este ca pentru un credincios este evident ca toate aceste elemente au fost ‘asezate’ in pozitiile lor de o forta misterioasa si frumoasa astfel ca aceasta fotografie sa capete forta si expresie. Pentru cineva mai putin evlavios, totul a fost o coincidenta, nimic mai mult.

Mai am de adaugat ceva: mina din cadru apartine lui Razvan Popovici, directorul SoNoRo, un fel de forta divina a acestui magnific festival, asadar se pare ca a fost mai mult decit o simpla coincidenta…

Iar pentru cei care nu au ajuns inca la SoNoRo atunci sa isi faca un pustiu de bine si sa isi procure bilete cit mai sunt.

PS: Apropo-s, pentru cei care strimba din nas la modul in care scriu, vreau sa imi cer scuze si in acelasi timp sa declar ca nu imi place sa scriu cu “â” din “a” sau cu “î” din “i” din diferite motive ca de exemplu randament scazut la scris si inconsistenta in modul de afisare pe anumite ecrane.