A doua zi a început în avion. După o escală de 4 ore pe aeroportul din Varșovia, ne-am urcat în avionul ce urmează să aterizeze în curând în Tokyo.

Această bucată de călătorie nu a fost la fel de ușoară ca prima. A fost de 6 ori mai lungă, a avut multe turbulențe, iar unele din ele chiar m-au sculat din somn și mi-au dat câteva palpitații. Cel mai inconfortabil a fost că am înțepenit pe scaun, oricât am încercat să mă rotesc și să inventez noi poziții de somn într-un spațiu atât de strâmt.

Mă bucur măcar că am reușit să dorm, chiar și întrerupt. Am văzut doar 2 filme, ceea ce o consider o mare realizare. Șerban a dormit și a stat treaz tot cam că mine. Mara s-a descurcat cel mai bine, a dormit aproape tot timpul, s-a sculat doar ca să mănânce, timp în care a ascultat ceva muzică.

Ca și altă dată la zboruri lungi peste mări și țări, mă surprinde capacitatea mea și a celorlalți pasageri de a mânca la ore total nefamiliare. De exemplu cina am luat-o pe la 2 noaptea ora României, după care ne-am culcat imediat. Iar micul dejun a fost ca un brunch din punct de vedere al conținutului, am primit salată, șuncă și castraveți, paste cu spanac și ciuperci, fructe, pâine și unt.

Trecând prin filtrul COVID

Dacă credeam că intrarea în Japonia va fi ușoară pentru că am completat în avans tot ce trebuia pe siteul oficial, inclusiv vaccinurile, ei bine, ne-am înșelat. Am fost întâmpinați de o armată de angajați, care ne-au ghidat pe diverse culoare și fiecare nouă echipă dorea să vadă ce am completat. Bulversarea lor și a noastră se datora în principal faptului că nu am putut introduce aceleași informații legate de vaccinuri și pentru Mara. Ea fiind minoră are doar 2 vaccinuri, nu 3 ca noi. După regulile lor, ea nici nu avea nevoie să fie vaccinată, dar a fost nevoie să explicăm asta la fiecare nou control. Într-un final am reușit să ajungem la coada finală, unde am primit în sfârșit viza de intrat în țară.

Fericiții posesori ai unei vize de intrare în Japonia.

Surprinzător, bagajele s-au lăsat mult așteptate, și nu numai ale noastre. Au apărut câteva bagaje pe banda rulantă, după care au trecut vreo 20 minute până să apară și restul.

După ce ne-am văzut și în posesia bagajelor, am luat un tren care a ajuns în oraș după 1 ora, apoi încă vreo 10 minute am mers pe jos până la cazare.

După ce ne-am mai luptat vreo 10 minute și cu tehnologia ca să ne lase să intrăm, cu un checkin virtual și coduri de deschis ușa spre lift și ușa apartamentului, am reușit în sfârșit să intrăm și să ne relaxăm.

Peste tot personaje din lumea lui Mario

Notă Șerban: Dacă ziua a 2-a a fost cam scurtă din punctul de vedere al textului, o să vă răsplătim din plin așteptarea cu aventurile zilei a 3-a, în care am avut parte de emoții cât pentru întreagă Japonie… Fiți pe fază!

Toate postările despre Japonia, pe măsură ce le vom publica o să fie disponibile la acest link: Jurnal din Japonia