QUOTE
In a way, Bucharest is mine too. It is that Bucharest of queues for ‘chicken carcasses’ (we used to call it the Petreuș Brothers), overcrowded buses carrying useless methane tubes on their hoods, ice-cream stands with a rock set in front of the counter so that we kids would be able to reach the level of the salesman inside, people in hole-ridden shirts eternally repairing broken-down Dacias and Rapid football matches (a sort of Dâmbovița-style Liverpool team) and the Herastrau wheel, where we would go on summer Sundays after crossing the lake by boat. Interestingly, I wanted to shoot the photo feature “At the Wheel” in northern Herăstrău… After a few weeks it was already gone; it did not fit the “EU requirements”. Part of what had been “my Bucharest” is already gone, along with the maidan next to the trolleybus depot, where we would take turns being Hugo Sanchez, Hagi or Mărgelatu’ (the guy with the beads). (It is now a “commercial area” with third-rate restaurants.)
I was asked many times why I didn’t leave Romania, as with my job it should have been easy… Where should I have gone? Sometimes, the answer seems to be ‘anywhere’. But I get over the thought soon enough: in the end, Bucharest is also my town, in a way…
CITAT
Într-un fel, Bucureștiul e și al meu. E acel București în care vedeai cozi la tacâmuri de pui (le spuneam „Frații Petreuș“), autobuze supraaglomerate purtând stupide tuburi cu metan pe capotă, chioșcuri de înghețată cu un bolovan așezat în fața tejghelei pentru ca noi, puștii, să ajungem la nivelul vânzătorului dinăuntru, oameni în maiouri cu găurele reparând Dacii etern stricate și meciuri ale Rapidului (un fel de Liverpool FC dâmbovițean) și Roata mare din Herăstrău, unde ajungeam în duminicile de vară după o traversare cu vaporașul. Interesant, mi-am dorit să facem pictorialul „La Roata“ din nordul Herăstrăului… Peste câteva săptămâni, aceasta nu mai exista: nu corespundea „normelor UE“. O parte din ceea ce fusese Bucureștiul meu a dispărut deja, odată cu maidanul de lângă depoul de troleibuze unde eram, pe rând, Hugo Sánchez, Hagi sau Mărgelatu’ (acum e o „zonă comercială“, cu restaurante de mâna a treia).
Am fost întrebat de multe ori de ce nu am plecat „afară“, cu meseria mea trebuie să fi fost simplu… Unde să mă fi dus? Câteodată, răspunsul pare să fie „oriunde“. Dar îmi trece repede: la urma urmei, Bucureștiul este și orașul meu, într-un fel…
ABOUT THE PROJECT
I have invited 37 artists to take part in this project, and to choose a place in Bucharest to be photographed and to write a text about their relationship with the city. This idea would have remained only an idea without the support of ARCUB. Artists involved: Mircea Albulescu, Coca Bloos, Dragoș Buhagiar, Ștefan Câlția, Mihai Constantin, Corvin Cristian, Alexandru Darie, Ruxandra Donose, Vivi Drăgan Vasile, Tudor Giurgiu, Ilinca Goia, Adrian Ilfoveanu, Sorin Ilfoveanu, Vlad Ivanov, Doina Levintza, Ovidiu Lipan Țăndărică, Marius Manole, Irina Marinescu, Medeea Marinescu, Răzvan Mazilu, Horațiu Mălăele, Dan C. Mihăilescu, Horia-Roman Patapievici, Oana Pellea, Florin Piersic jr., Răzvan Popovici, Marian Râlea, Victor Rebengiuc, Analia Sellis, Răzvan Suma, Tiberiu Soare, Dorin Ștefan, Roman Tolici, Andi Vasluianu, Gheorghe Visu, Dorel Vișan and Aurel Vlad.
This is an extract from “Bucharest Portrait of an Artist” album published in 2015. I would like to thank Tiberiu Soare for taking part in this project. More information about the album can be found here. These photos were taken in the Herăstrau Park. If you are interested to see other artists involved in this project then follow this link.