QUOTE
Bucharest, you are my brother!
There are many cities in the world where, after repeated returns, I feel “at home.” I know their streets, parks, museums, theaters… and supermarkets.
But what does home really mean? If I were to look for one single word that encompasses everything I would say… Bucharest. With the tram squeaking a few steps away from the window of my childhood room, with the trolleybuses passing in front of the high school, which, as my friend would say, would always have their “clips” jump off the cables, with the overwhelming heat and the asphalt where shoe heels would sink during summer, with the Bordei lake, which we would swim across in summer after I had passed the first exams at the music high school…with the smell of linden tree and the mulberry spots on the sidewalks… with the Matache Market.
It grew, it changed, modern glass buildings emerged, my childhood neighborhood is now filled with towering and monotonous office buildings and instead of the squeaky tram now there is a four-lane street. And still, when I come from the airport, beneath the trees on Kisseleff Boulevard, I feel how something inside of me settles in: I have arrived. Home.
CITAT
București, fratele meu ești!
Sunt multe orașe în lume în care, după repetate sosiri, mă simt „ca acasă“. Le cunosc străzile, parcurile, muzeele, teatrele… și supermarketurile.
Dar ce înseamnă, de fapt, acasă? Dacă aș căuta un singur cuvânt care să cuprindă tot, aș spune… București. Cu tramvaiul scârțâind la câțiva pași de fereastra camerei mele din copilărie, cu troleibuzele ce treceau prin fața liceului și cărora, cum spunea prietena mea, le săreau tot timpul „agrafele“ de pe cablu, cu căldurile copleșitoare și asfaltul în care vara ți se înfundau tocurile, cu lacul Bordei pe care-l treceam înot în vacanța de după ce luasem treapta întâi la Liceul de Muzică… cu miros de tei și pete de agude pe trotuar… cu Piața Matache.
A crescut, s-a schimbat, au răsărit blocuri moderne din sticlă, cartierul copilăriei mele este acum plin de clădiri impunătoare și uniforme cu birouri, iar în locul tramvaiului scârțâind acum trece o stradă cu patru benzi de circulație. Și totuși, când vin dinspre aeroport pe sub copacii de pe Kiseleff, simt cum în interiorul meu se… așază ceva: am ajuns. Acasă.
