Răzvan Mazilu

Choreographer / Coreograf
Bucharest Potrait of an Artist

QUOTE

Because Nostalgia is in, I prefer to think longingly of the Bucharest of my childhood and adolescence, and not of the contemporary Bucharest where I no longer find myself.

In the 80s I was a student at the Choreography High School, located on 11 Iunie Street, and I would take the road from the high school to the Opera House, where I had daily ballet classes. Through the years, that road, that route, became almost preparatory and loaded with memories of all sorts. I remember the Patriarhiei Hill: we would enter the church and pray we would not be given a math exam and then we would steal lilacs. I remember Unirii Square as it no longer is today and the Brâncovenesc Hospital, which no longer exists. I remember the large-scale demolitions, which I did not understand but which hurt me.

I remember how they tore down the Opereta building on the Splai and the entire area of the State Archives. I recall I had a list of my favorite houses, some in the Brâncovenescu style, other Art Deco, perfect, gray cubes built around 1930. One of my favorite houses, at the intersection of Hașdeu Street with Splaiul Independenței, is today in ruin, about to fall down. I remember the Tosca cake shop, across the road from the Opera House, where we would buy and eat five choux-a-la-creme cakes each and then be sick. I remember the opera and ballet shows where we would be standing in as extras and thought it was something extraordinary. I have many, many other flashbacks of places that no longer exist today. And of people, who are increasingly fewer these days.

And precisely because Nostalgia is in fashion, because I learnt to remodel any negative sensations into something positive, I try every day to see Bucharest with different eyes, through different filters, thinking that the city is a living organism, continuously changing, that with disappointments, miracles happen. I remember that I still have places that are dear to me, my secret streets, friends who craft beautiful happenings, who are close to my soul.

CITAT

Pentru că tot este la modă Nostalgia, prefer să mă gândesc cu dor la un București al copilăriei și adolescenței mele.

În anii ’80, eram elev la Liceul de Coregrafie, aflat pe 11 Iunie, și făceam zilnic drumul de la liceu la Operă, unde aveam orele de balet. De-a lungul anilor, acel drum, acel traseu a devenit, parcă, inițiatic și încărcat de amintiri de tot felul. Țin minte Dealul Patriarhiei: intram în biserică să ne rugăm să nu ne dea extemporal la matematică și apoi furam liliac. Țin minte Piața Unirii așa cum nu mai e azi și Spitalul Brâncovenesc, care nu mai e deloc.

Țin minte marile demolări pe care nu le înțelegeam, dar care mă dureau. Țin minte cum au pus la pământ Opereta, aflată pe Splai, și toată zona Arhivelor Statului. Îmi amintesc că aveam o listă cu casele mele preferate, unele în stil brâncovenesc, altele Art Deco, cuburi gri, perfecte, construite prin 1930. Una dintre casele mele preferate, aflată pe Hașdeu colț cu Splaiul Independenței, este azi în derivă, stă să cadă. Îmi amintesc cofetăria Tosca, de peste drum de Operă, de unde ne cumpăram câte cinci prăjituri choux à la crème de fiecare și apoi ni se făcea rău. Îmi amintesc spectacolele de operă sau de balet în care noi făceam figurație și asta ni se părea fabulos. Îmi amintesc multe, multe alte flashbackuri cu locuri care azi nu mai sunt. Și cu oameni. Care azi sunt din ce în ce mai puțini.

Și tocmai pentru că e la modă Nostalgia, pentru că am învățat să transfigurez orice senzație negativă în ceva bun, încerc zilnic să îmi văd Bucureștiul cu alți ochi, cu alte filtre, gândind că orașul este un organism viu, în continuă transformare, că alături de dezamăgiri apar și miracole. Îmi amintesc că mai am încă locurile mele dragi, străzile mele de taină, prietenii care prilejuiesc întâmplări frumoase, de suflet.

ABOUT THE PROJECT

I have invited 37 artists to take part in this project, and to choose a place in Bucharest to be photographed and to write a text about their relationship with the city. This idea would have remained only an idea without the support of ARCUB. Artists involved: Mircea Albulescu, Coca Bloos, Dragoș Buhagiar, Ștefan Câlția, Mihai Constantin, Corvin Cristian, Alexandru Darie, Ruxandra Donose, Vivi Drăgan Vasile, Tudor Giurgiu, Ilinca Goia, Adrian Ilfoveanu, Sorin Ilfoveanu, Vlad Ivanov, Doina Levintza, Ovidiu Lipan Țăndărică, Marius Manole, Irina Marinescu, Medeea Marinescu, Răzvan Mazilu, Horațiu Mălăele, Dan C. Mihăilescu, Horia-Roman Patapievici, Oana Pellea, Florin Piersic jr., Răzvan Popovici, Marian Râlea, Victor Rebengiuc, Analia Sellis, Răzvan Suma, Tiberiu Soare, Dorin Ștefan, Roman Tolici, Andi Vasluianu, Gheorghe Visu, Dorel Vișan and Aurel Vlad.

This is an extract from “Bucharest Portrait of an Artist” album published in 2015. I would like to thank Răzvan Mazilu for taking part in this project. More information about the album can be found here. These photos were taken at Odeon Theatre. If you are interested to see other artists involved in this project then follow this link.

Every journey begins with the first click…

Recent Posts
From Instagram
Privacy Settings
We use cookies to enhance your experience while using our website. If you are using our Services via a browser you can restrict, block or remove cookies through your web browser settings. We also use content and scripts from third parties that may use tracking technologies. You can selectively provide your consent below to allow such third party embeds. For complete information about the cookies we use, data we collect and how we process them, please check our Privacy Policy
Youtube
Consent to display content from Youtube
Vimeo
Consent to display content from Vimeo
Google Maps
Consent to display content from Google