QUOTE
Having just landed two days ago in the Lofoten Islands in Norway, not too far from the North Pole, I find it hard to contain my delight at discovering such a paradise: the infinite light, changing every hour, the most spectacular mountains and so friendly, the sea in all of its aspects, the vegetation full of sap and color, everything permanently commented upon by the most voluble seagulls in the world.
And today the grand surprise: I reencountered Bucharest right here in this far away place in the form of some lilac bushes, still blossoming in summertime. With this I was instantly transposed to the place where I was born.
The perfume of the lilac bushes is for me the symbol of my much adored Bucharest. Since I was very young I have been charmed by walks through the city’s downtown, especially at nighttime, guided by a scent perceptible only here, in between sleepy houses, unsearched corners, forgotten buildings, wrapped in the yellowish shine of the headlights. The city discovered in this way has a fairytale quality, reminding one of different times, when rest had its definite place.
At daytime the need to open your eyes is even greater, to look and search for details. Among them you have the chance to discover with every step an extremely captivating and surprising city, filled with a charm that is impossible to discover in any other place in the world. Bucharest needs to be searched and discovered patiently, with curiosity, and, I would say, even with imagination. Whoever does this will be fully rewarded.
CITAT
Aterizat acum două zile în Insulele Lofoten din Norvegia, undeva nu departe de Polul Nord, mi-e greu să-mi domolesc încântarea la descoperirea unui astfel de paradis: lumină infinită, schimbătoare la fiecare oră, munții cei mai spectaculoși și atât de prietenoși, mare în toate ipostazele ei, vegetație plină de sevă și culoare, totul comentat în permanență de cei mai volubili pescăruși din lume.
Iar astăzi, marea surpriză: am reîntâlnit Bucureștiul chiar în acest colț îndepărtat de lume, sub forma unor maiestuoase tufe de liliac, înflorite încă și pe timp de vară. Am fost transpus astfel instantaneu în locul unde m-am născut. Parfumul tufelor de liliac e pentru mine simbolul Bucureștiului mult adorat. De mic
m-au fermecat plimbările prin centrul orașului, îndeosebi pe timp de seară, călăuzit de această mireasmă pe care doar aici o poți simți, printre case adormite, cotloane necercetate, clădiri uitate, învăluite în strălucirea gălbuie a felinarelor. Orașul descoperit în acest chip are ceva de basm, originar din alte vremuri, când tihna își avea locul statornicit.
Pe timp de zi ai și mai mare nevoie să deschizi ochii, să privești și să cauți detalii. Prin ele poți descoperi la fiecare pas un oraș extrem de captivant și surprinzător, plin de un șarm imposibil de găsit în orice alt loc din lume. Bucureștiul trebuie căutat și cercetat cu răbdare, cu curiozitate și, aș zice, chiar cu fantezie. Cine o face va fi răsplătit din plin.