Astazi ne-am sculat la 6 dimineata si ne-am purtat pasii somnorosi in Lu Xun Park, un parc mic dar incapator pentru foarte multi chinezi, sculati si mai devreme decat noi, veniti sa faca ceea nu pot in casele lor prea inghesuite.

Unii practicau mulanji, un fel de gimnastica cu eventaie, altii dansau pe muzica din casetofon, iar cei mai in varsta si numai barbatii, jucau Xian Qi, adica sah chinezesc.

Acestia din urma atrageau majoritatea privitorilor, la fel de in varsta ca si ei, iar unii dintre acestia din urma s-au aratat interesati si de noi si au tinut sa ne scrie in carnetel cateva cuvinte. Inca nu stim ce, pentru ca n-am gasit pe nimeni care sa ni le descifreze, dar din gestica lor pareau sa vorbeasca despre perioada petrecuta in razboi, unul dintre ei (cel din poza) ne-a aratat chiar si o cicatrice.

Apoi ne-am indreptat catre Yuyuan Garden, dar cand am iesit din metrou am fost abordati de doi tineri, o fata si un baiat, foarte amabili si draguti si care vorbeau foarte bine engleza. Ne-au spus ca ar fi dintr-o provincie din nordul Chinei veniti pentru o saptamana in vacanta in Shanghai. Apoi ne-au descusut pe noi de unde suntem si unde ne ducem, ca apoi sa ne invite la un festival al ceaiului ce avea loc chiar la acea ora si chiar in vecinatate. Desi povestea lor parea cusuta cu ata alba, ne-am decis sa-i urmam, ca sa ne trezim dupa cateva strazi invitati intr-o casa de ceai si acolo intr-o camaruta, unde abia incapeam noi patru si gazda in jurul unei masute umplute cu borcane si borcanase de ceai. Banuielile fiindu-ne confirmate, le-am spus ca festivalul presupune partciparea a mai mult de 4 persoane si am plecat, fara a intampina prea multa rezistenta verbala din partea lor. De altfel, mare lucru nici nu cred ca s-ar fi intamplat, decat ca, probabail, am fi baut un ceai mai scump decat trebuia. In plus chiar daca am fi ramas, probabil banii ar fi meritat pentru ca tinerii erau dispusi sa vorbeasca despre obiceiurile din China.

Dupa aceasta mica deturnare, am ajuns la Yuyuan, Gradina Satisfactiei, un loc frumos dar foarte foarte turistic, incat iazul cu pesti portocalii, aleile pietruite si nenumaratele pavilioane, nu-ti mai produceau mare satisfactie. Locul era impanzit de hoarde de turisti insotiti de ghizi care-si trambitau diverse indicatii prin microfoane si de vanzatori ambulanti mult prea agasanti, ce misunau cu totii printr-un labirint de magazine de tip bazar, adapostite de niste cladiri ca niste temple.

Tot pe acolo ne-am ratacit si noi, dar nu mica ne-a fost mirarea cand am dat peste un local din alte timpuri, in care, am vazut un adevarat mafiot venit tocmai din Hong Kong, dupa cum spuneau cu oarecare teama cei din local, insotit de o dragalasa dama de companie.

Am fost apoi la Shanghai Ocean Aquarium, cel mai mare acvariu din Asia, unde am vazut mai multe specii de pesti decat as putea enumera aici, in cazul in care as fi retinut cum se numeau, dintre care cateva exemplare chiar gigantice. Am trecut pe sub cateva tuneluri cu pesti, ba mergand, ba stand pe scara rulanta, ba stand pe banda rulanta serpuitoare de vreo 150 m.

Cel mai mult ne-au placut insa ceea ce detest eu intotdeauna sa intalnesc in mare si anume meduzele si cu unele dintre cele vazute azi chiar nu e bine sa te intalnesti, pentru ca sunt cam otravitoare, ca draguta asta de mai sus.

In drum spre hotel ne-am zis ca ne mai prinde bine o mica buluceala, ca de ramas bun, asa ca ne-am inghesuit si noi pe mult calcata strada pietonala Nanjing, din buricul Shanghaiului.

Pe maine…