QUOTE
When you start speaking ecstatically about one single place in Bucharest, an internal, overwhelming and colorful sweep of the other places through which one has walked during one’s life invades the memory and body and takes the breath away, just as in the great jealousy scenes of world theater. After my native Târgu-Jiu, about which I always feel nostalgic, Bucharest is my second home.
Here, in Bucharest, I was born as an actor, decades ago, on some garish and wretched streets, Covaci, Smârdan, Lipscani and, most of all, 30 Decembrie Street, where the palace of the fabled fairy was, the Cassandra Studio, the golden gate for our great actors.
Here, in Bucharest, I met Caragiale on Elisabeta Boulevard, at Gambrinus; the Romanian-Greek and already German had returned from Berlin to drink Dâmbovița beer and poke fun at the Romanian people at the turn of the century.
Here, in Bucharest, at number 9 Plantelor Street, in Mr. Suțu’s sanatorium, I went to meet Eminescu but I was late and he, the Emin, had left in a great hurry to shake hands with eternity. Somewhere on Mântuleasa Street, a lanky guy wearing glasses with large, black frames was levitating above the aged houses, defaced by ivy, together with a group of gypsy women, talking, I suppose, about India, religion and other things. It was Mircea Eliade, holding an enormous smoking pipe in his mouth, and carrying on his right shoulder a transparent and unreal girl, with a strange name, Maitreyi I think she was called.
Then, I would walk towards my home in Unirii, past a small house eaten up by time, inhabited by some individuals who – deliberately, it was thought – broke the commemorative plate on its façade. I asked a lodger:
“Who lived here?”
“Some guy,” he says
“Who?” I ask
“A guy… Anton Pann.”
I cannot walk on Calea Griviței without remembering our student dorm, as ugly and stinking as a slum brothel, but alive and crazy, because there I did the undoable; there, on Calea Griviței, I met my lifelong friends and there again, my girlfriends holding watches in their hands, in a hurry to catch the train from the cold and dank Gara de Nord, the site of our temporary and, sometimes, definitive, departures.
And nowhere in Bucharest can you walk without rubbing, through the golden dust of memories, against Tudor of Vladimiri, who had set up camp in an area now called Drumul Taberei, against the brave firemen in Dealul Spirii, against the victorious and proud walk of our liberating soldiers below the Arch of Triumph, against our borrowed kings, triumphant and so Romanian, sometimes too careless, sometimes too good, against our beautiful and cultivated queens.
Nowhere, but especially on the Great Lane, as it was called, or Calea Brașovului, and, further on, the Mogoșoaia Bridge and, lastly, Calea Victoriei.
Beyond the memory of Prince Constantin Brâncoveanu, an example of industriousness and kindness, and, at the same time, of the most remarkable sacrifice in Christianity, you will be overwhelmed by the history of the people who occupied the palaces, museums, casinos, theaters, hotels and, obviously, the private houses on this golden road of a Bucharest paved with oak beams, starting at Mogoș’s house and stretching till it met the Dâmbovița River in Constituției Square. The old Golescu House which today hosts the National Art Museum, CEC, the Post Palace (today’s History Museum), the Enescu House, the Palace of the Carol I Cultural Foundation (now the Central University Library), the National Theater, Capșa House, the Romanian Academy – these are just some of the places where the memory of this “lane” walks, arm in arm with history. Eminescu, Caragiale, Macedonski, Topârceanu, Sadoveanu, Minulescu, Enescu, Mazilu, Nichita and how many others have festively adorned the history of this road. This is why I dared, so pitiable and captivated, to write so little about the a-lot of this place.
CITAT
Când te apuci să vorbești extatic despre un singur loc al Bucureștilor, o prăvălire internă multicoloră, copleșitoare, a celorlalte locuri pe unde ți-ai plimbat viața îți invadează memoria și trupul și-ți taie respirația, ca-n marile scene de gelozie ale dramaturgiei universale.După Târgu Jiul meu natal și totdeauna nostalgic, Bucureștiul este pentru mine o a doua acasă.
Aici, în București, aveam să mă nasc actor, acum zeci de ani, pe niște străzi deocheate și mizerabile, Covaci, Smârdan, Lipscani și, mai ales, strada 30 Decembrie, unde se afla palatul zânei din poveste, Studioul Cassandra, ușa de aur a marilor noștri actori.
Aici, în București, m-am întâlnit pe bulevardul Elisabeta, la Gambrinus, cu Caragiale, grecoteiul-român și neamț de-acu’, venit de la Berlin să bea bere dâmbovițeană și să ia în bășcălie românimea dintre secole.
Aici, în București, în strada Plantelor la numărul 9, în casa de sănătate a domnului Suțu, m-am dus să-l întâlnesc pe Eminescu, dar am întârziat, iar el, Eminul, plecase în mare grabă să dea mâna cu eternitatea. Undeva pe strada Mântuleasa, un lungan cu ochelari cu rame negre și mari levita deasupra caselor îmbătrânite și îngreunate de iederă, împreună cu un grup de țigănci, vorbind – nu știu ce – despre India, religie și altele. Era Mircea Eliade, cu o pipă enormă în gură, iar pe umărul drept cu o fată transparentă și ireală, cu nume bizar, Maitreyi, parcă!
Mai apoi, treceam spre locuința mea din Unirii, pe lângă o căsuță mâncată de dintele timpului, locuită acum de niște „unii“ care, cu intenție bănuită, au spart plăcuța memorială de pe fațadă. Întreb un locatar:
— Cine a stat aici?
— Unu’, zice.
— Cine? zic.
— Unu… Anton Pann.
Nu pot trece pe Calea Griviței fără să-mi aduc aminte de căminul nostru studențesc, urât și puturos ca un bordel de mahala, dar uluitor și nebun, pentru că acolo am făcut lucruri de nefăcut, acolo, în Calea Griviței, mi-am cunoscut prietenii de-o viață și tot acolo, pe iubitele mele cu ceasu-n mână, grăbite să prindă trenul din clădirea rece și umedă a Gării de Nord, locul plecărilor noastre temporare și, uneori, definitive.
Și nicăieri în București nu poți umbla fără să te atingi, prin praful auriu al amintirii, de Tudor din Vladimiri, care-și înălțase tabăra în zona numită acum Drumul Taberei, de vitejii pompieri din Dealul Spirii, de trecerea victorioasă și mândră a oștenilor noștri eliberatori pe sub Arcul de Triumf, de regii noștri de împrumut, triumfători și atât de români, de regii noștri uneori prea ușuratici sau prea cuminți, de reginele noastre frumoase și culte.
Nicăieri, dar mai cu seamă pe Ulița cea Mare, cum i se mai spunea, sau Calea Brașovului și, mai apoi, Podul Mogoșoaiei și, în cele din urmă, Calea Victoriei.
Dincolo de amintirea principelui Constantin Brâncoveanu, exemplu de hărnicie și de bunătate și, totodată, cel mai impunător sacrificiu al creștinătății, vei fi copleșit de istoria oamenilor care au ocupat palatele, muzeele, cazinourile, teatrele, hotelurile și, evident, casele particulare de pe acest drum de aur al Bucurescilor podit cu bârne de stejar, ce pleca de la casa lui Mogoș și mergea până întâlnea Dâmbovița în Piața Constituției. Vechea Casă Golescu în care astăzi funcționează Muzeul Național de Artă, CEC-ul, Palatul Poștelor (actualul Muzeu de Istorie), Casa Enescu, Palatul Fundației Culturale Carol I (actuala Bibliotecă Centrală Universitară), Teatrul Național, Casa Capșa, Academia Română, iată doar câteva locuri prin care se plimbă, la braț cu istoria, memoria acestei „ulițe“. Eminescu, Caragiale, Macedonski, Topârceanu, Sadoveanu, Minulescu, Enescu, Mazilu, Nichita și câți-or-mai-fi-fiind au împodobit sărbătorește istoria acestui drum. Iată de ce am îndrăznit, patetic și robit, să scriu atât de puțin despre multul acestui loc.
ABOUT THE PROJECT
I have invited 37 artists to take part in this project, and to choose a place in Bucharest to be photographed and to write a text about their relationship with the city. This idea would have remained only an idea without the support of ARCUB. Artists involved: Mircea Albulescu, Coca Bloos, Dragoș Buhagiar, Ștefan Câlția, Mihai Constantin, Corvin Cristian, Alexandru Darie, Ruxandra Donose, Vivi Drăgan Vasile, Tudor Giurgiu, Ilinca Goia, Adrian Ilfoveanu, Sorin Ilfoveanu, Vlad Ivanov, Doina Levintza, Ovidiu Lipan Țăndărică, Marius Manole, Irina Marinescu, Medeea Marinescu, Răzvan Mazilu, Horațiu Mălăele, Dan C. Mihăilescu, Horia-Roman Patapievici, Oana Pellea, Florin Piersic jr., Răzvan Popovici, Marian Râlea, Victor Rebengiuc, Analia Sellis, Răzvan Suma, Tiberiu Soare, Dorin Ștefan, Roman Tolici, Andi Vasluianu, Gheorghe Visu, Dorel Vișan and Aurel Vlad.
This is an extract from “Bucharest Portrait of an Artist” album published in 2015. I would like to thank Horațiu Mălăele for taking part in this project. More information about the album can be found here. These photos were taken at Muzeul Țăranului in Bucharest. If you are interested to see other artists involved in this project then follow this link.