QUOTE
Buildings are like people. You pass by most of them without noticing them; you lean on some and end up loving others.
This is why I can say I don’t know my city as I don’t know all of my fellow citizens, but only a few streets inhabited by buildings to which my life is connected. The building on Calea Griviței, where I trained professionally and where, since 1990, I have taught sculpture. The Aman Museum, where for two years I worked in the sculpture studio as a fellow. The house on Pavlov Street and the studio on General Berthelot Street are the “islands” where I withdraw, away from the bustle of the city.
And, recently, thanks to the research of sculptor Alin Carpen, I have discovered Moara lui Assan (Assan’s Mill), with its growth, development, greatness and then periods of abandonment.
But what connects me in a way to my destiny as a Bucharest inhabitant is the Kretzulescu Palace, which I met one night and around which I have lived a wonderful romantic story.
CITAT
Clădirile sunt la fel ca oamenii. Pe lângă majoritatea treci fără să le observi, pe altele te sprijini, iar pe unele ajungi să le iubești.
Din această cauză, pot spune că nu-mi cunosc orașul, așa cum nu-mi cunosc toți concetățenii, ci doar câteva străzi locuite de clădiri de care viața mea este legată. Clădirea de pe Calea Griviței, unde m-am format profesional și unde, din 1990, predau sculptura. Muzeul Aman, unde timp de doi ani am lucrat în atelierul de sculptură ca bursier. Casa de pe strada Pavlov și atelierul de pe strada General Berthelot sunt „insulele“ unde mă retrag departe de tumultul orașului.
Iar, de curând, urmărind cercetările sculptorului Alin Carpen, am descoperit Moara lui Assan, cu perioadele ei de creștere, dezvoltare, măreție, apoi de abandonare.
Dar cel de care mă leagă într-un fel destinul meu de bucureștean este Palatul Kretzulescu, pe care l-am întâlnit într-o noapte și în preajma căruia am trăit o minunată poveste romantică.
