În căutare de conace și castele prin România (ziua a treia).

Și încet-încet, ieri seară eram ajunși în punctul cel mai nord-vestic al expediției noastre, așa că dupa Sâncrai am luat-o către est, destinația Castelul Bethlen din Cetatea de Baltă. Dar cum vizita castelului era planificată pentru a doua zi, a trebuit să ne aciuim pe undeva prin apropiere, și am făcut asta într-un hotel lângă Blaj. De dimineață, am plecat către Castelul Bethlen care este deținut de proprietarul casei de vinuri Judvei și după cum vedeți în fotografii, își merită din plin titlul de castel. Am aflat că inainte de 1989, aici se producea șampanie. Deja cănd am ajuns aici vremea începuse să se schimbe (de la soare din prima zi, la câțiva stropi de ploaie), dar ceața cu care ne-a întâmpinat Cetatea de Baltă a făcut numai bine sufletului meu de fotograf. Cele două turnuri masive sunt transformate acum in apartamente, etajul unu este încă în renovare, dar castelul este administrat în regim privat (cu alte cuvinte nu puteți înnopta :-().

Dupa Bethlen a urmat un scurt popas în Cisnădioara (județul Sibiu) ca să vizităm Biserica Sfântul Mihail așezată foarte cochet (și înțelept) pe virful unui deal abrupt. Cum a fost primii vizitatoti ai zilei, paznicul, aflat la poalele dealului, ne-a înmânat cheile cu rugămintea să le returnăm la plecare, dar să și lăsăm deschis pentru alți turiști. Tot ansamblul alcătuit din biserică și zidul de apărare se află intr-o stare foarte bună și are aerul unul locaș sfânt pentru pelerinaj. Îmi imaginam împreună cu Răzvan ce frumos s-ar putea organiza aici un concert de muzică clasică. Las pozele să vorbească singure.

Apoi a urmat Biserica Fortificată din Cincșor (județul Brașov) unde am fost întâmpinați de Irina Ciungu Șuteu, administratorul caselor de oaspeți din jurul bisericii. Și aici am văzut ce înseamnă cănd bunul gust se întâlnește cu pasiunea. Am înțeles de ce oaspeții preferă să își petreacă timpul în sala bibliotecii și am aflat că aici se țin și cursuri practice de făcut pâine din maya – nu am putut să uit așa ceva cum și noi, în fine, soția mea, face acasă pâine tot cu maya. Pun aici căteva cadre din biserică alături de instantanee din casele de oaspeți.

Și de aici ne-a venit cam greu să ne dezlipim, dar a trebuit să o facem, ziua mai avea pentru noi încă două destinații. Mai întâi am ajuns la Castelui Făgărașului, aflat la numai câțiva km de Cincșor, aici am avut parte de un tur al castelului și de o frumoasă incursiune în istoria locului. Eu mai văzusem castelul acum doi ani, în perioada Zilelor Făgărașului, când tot locul era plin de oameni și agitat de evenimente. Acum, pe ploaie și aproape singur, castelul avea parcă un farmec și mai aparte și te îmbia să îți lași gândurile sa zburde anapoda în trecut. Nu am putut sta foarte mult, și nici nu am făcut multe poze.

Și iată-ne ajunși și la ultima vizită a celor trei zile, Casa cu Blazoane din satul Chiojdu, județul Buzău. Am avut ceva de mers și din păcate am ajuns dupa lăsatul soarelui așa că nu pot să vă arăt mare lucru, însă poveste locului este foarte frumoasă. Un om de-al locului a iubit așa de mult acest conac încât a muncit enorm de mult să il restaureze, și a reușit să o facă după mulți-mulți ani, păstrând  arhitectura inițială. Noi am văzut fotografiile inainte de restaurare și pot să va spun că a fost  mult de muncă și numai cineva cu multă pasiune poate să reușească așa ceva. Casa este o capodoperă a arhitecturii moșnenești și a fost ridicată in 1823 iar acum se află în administrarea UAR (Uniunea Arhitecților din România) putând fi vizitată.

Gata, asta a fost tot! În drum spre casă am discutat cu Răzvan despre toate minunățiile pe care le-am vazut in aceste trei zile, în multe dintre ele, dacă lucrurile vor merge pe făgașul dorit, vom organiza concerte parte din turneul SoNoRo Conac. Până atunci, să aveți parte de o primăvară superbă și poate ne vedem la concerte…