Patru echipe se intrec care sa cistige acest turneu cu traditie din perioada Evului Mediu. Patru echipe, adica Porta Crucifera, Porta del Foro, Porta Sant’Andrea (astia dau cele mai tari petreceri nocturne) si Porta Santo Spirito (cei care au cistigat trofeul anul asta). Jocul are dupa cit am vazut un rol important la nivel social si dupa cite petreceri se dau in saptamina premergatoare evenimentlui, si unul de detensionare a tineretului prin multa, multa bautura, galagie cit cuprinde si din cind in cind si cite un cafting cind se intilnesc fani de la echipe adverse.

Totul incepe cu o parada draguta in oras, tot orasul Arezzo fiind asaltat de multa populatie, iar apoi lumea se muta in Piazza Grande unde au loc altercatiile (adica concursul in sine). Dupa citeva tururi am inteles si cum functioneaza chestia, fiecare echipa are un cavaler care incearca cu o lance sa loveasca cit mai naprasnic un manechin, adica pe domnul Saracino, iar un juriu da puncte in functie de tinuta cavalerului si de modul cum loveste, iar daca lancia se rupe in momentul impactului, punctele se dubleaza. Asa au cistigat de fapt cei de la Porta Santo Spirito, cu toate ca parea nu mai aveau sanse, ceea ce a ridicat jumatate din Piazza in picioare si a creat nebunia finala.

Din cite am vazut, o buna parte din suporteri vin deja ametiti la jocuri, iar dupa ce se termina isi continua periplu Bahic pina spre dimineata. Chestia cu petrecerile a durat de fapt toata saptamina de dinaintea jocurilor asa ca am avut citeva nopti interesante.

Postez imagini din ziua jocurilor, in ordinea cronologica astfel o sa fiti partasi la acumularea de atmosfera care a culminat bineinteles cu finele jocului.