Gheorghe Bercea

Un om care a ajuns la vârsta de 100 de ani!
Proiect de100.ro

CUVÂNT INTRODUCTIV

Mă consider un om norocos pentru că am avut șansa să cunosc oameni care au împlinit vârsta de 100 de ani. Asta s-a întâmplat cu ocazia proiectului de100.ro în care am fost co-optat. Să pot să întâlnesc oameni care au de povestit amintiri de la începutul secolului XX, sau pur și simplu doar să cunosc oameni care au împlinit această vârstă, pare un lucru aproape de necrezut. Dl. Gheorghe Bercea, trăiește în orașu Videle, județul Teleorma și s-a născut la 15 decembrie 1918. Chiar dacă nu mai aude, povestește cu poftă și cu umor, imi spun rudele și chiar dacă nu intotdeauna răspunde la subiect, se simte că îi place povestească. Mai departe copiez parțial interviul realizat de Robert Antonescu cu ajutorul rudelor dlui Bercea, dna Niculina si dna Jana.


INTERVIU

Dna. Niculina (strigă în urechea dlui. Gheorghe):
Tăticule, auzi că ar vrea să le povestești matale despre viața lu’ mata! Cum ai trăit, cum ai fost, pă unde-ai fost…

Dl. Gheorghe:
Pă unde-am fost… Da… Am fost! În Rusia… Cum am trecut granița prin Moldova, pac! Uite! (arată o ușoară adâncitură între ochi) Direct, am fost rănit! Și un maior… m-a făcut bine! ‘Ce: “Mă Gheorghe, mergem a doua oară și cu americanii!” Și… Nu puteai să vezi… câte avioane era deasupra Germaniei!… Și într-o noapte… ‘ce: gata, s-a terminat cu totul! cu frontul, cu… și a plecat fiecare.

Fina Jana:
Spune-le matale cum ne povesteai nouă, cum ai ajuns până în Germania! Asta vor să știe dânșii, cum a fost în Germania, cum a fost în război!

Dna. Niculina:
Cu urechea asta (stânga) nu mai aude din timpul războiului, de când a fost rănit.

Dl. Gheorghe:
Mergem unde zice. Eram obligați să mergem! A dat Dumnezeu și-ntr-o noapte zice: s-a terminat cu totul! Fiecare a luat-o și-a venit în țara lui. Așa, și… Eu am rămas mai pă urmă. Am venit și eu ceat-ceat-ceat-ceat… M-am găsit cu Colonelul. ‘Ce: Mă, Gheorghe!… Eu făceam și pă frizerul, aveam foarfecă d-aia mică… ‘Ce: “Bă, tu astea ale mele le bagi la tine acolo în sacoșă! Și să mă tunzi tu!” L-am tuns… ‘Ce: “Mergem amândoi! Eu nu mă depărtez de tine.” Am mers amândoi pân’ la București. În București, să luăm trenu’ Videle. Și dacă am ajuns la Videle, eu am rămas în Videle și el s-a dus la Giurgiu. Și-am scăpat de toate relele!… Am petrecut multe, am dus-o greu! Că cum am fost rănit, nu m-am făcut așa de bine…

Robert:
Unde ați luptat?

Dl. Gheorghe:
Unde găseam. Ne da toți.

Dna. Jana:
A înțeles că unde mânca…

Dna. Niculina îi strigă din nou întrebarea în ureche.

Dl. Gheorghe:
Păi, îți spusăi: la București. Eu am rămas la Videle, el a plecat la Giurgiu… Acuma, nu știu, c-o mai trăi… că n-o mai trăi… nu știu nimic! Da’ eu am dus-o… cu coana Mia.

Dna. Niculina ne povestește că dl. Gheorghe a fost cojocar și a trăit tot restul vieții în această gospodărie. Soțul doamnei Niculina, fiul dlui. Gheorghe, avea pe atunci câțiva anișori și nu și-a mai recunoscut tatăl. Dl. Gheorghe își mai amintește câteva lucruri inedite de pe front.

Dl. Gheorghe:
Aveam doi hoți de bucureșteni. Prindea gâsca și ce crezi?! o gâtuia, o umfla și o jumulea așa de pene, n-o mai pârlea. Direct o… O făceam: păi, pe varză, păi…

Dna. Jana:
Ne-a povestit cum au fost bolnavi. Și ca să nu-i împuște, să astea… a zis că și urzici le păleau așa deasupra la flacără și mâncau, că a zis că dacă-i vedea că au nu mai știu ce boală, îi împușca, care vedea că sunt bolnavi rău… și mâncau urzici. Povestea multe…

Dna. Niculina:
Când vede strănepoții, parcă nu mai are nimic… Atunci povestește…
Încercăm să-l facem pe dl. Gheorghe să-și amintească din copilăria lui.

Trebuie să i se strige de mai multe ori întrebarea în ureche, înainte să ne răspundă:

Dl. Gheorghe:
Am plecat [de-acasă] când eram de 15 ani, m-am dus să învăț meserie. Cinci ani am învățat meserie la stăpân, meserie, nu glumă! Eram dresat pă meserie, da’ acuma cotu’! Cât am fost tânăr, am fost… și-am putut face. Acuma, stau martalog, așa, ca să-mi dea să mănânc. Ele îmi dă să mănânc, când vine ora de mâncare! (râde). Am babilii astea care mă țîne! Ele are grijă de mine! Ele face mâncare, face…

Dna. Jana:
Spune-le că te tratează nora cu cafea, cu prăjitură… A avut o perioadă când a orbit definitiv, după moartea băiatului. A orbit așa dintr-odată, total. Pe urmă și-a mai revenit…

Dl. Gheorghe:
Acuma, mă rog la Dumnezeu, zic: Doamne, dă-mi putere! Dă-mi sănătate! Ori, dacă nu, lasă-mă!

DESPRE PROIECT

Pentru textul integral al articolului, vă invit să vizitați acest link. Proiectul a fost finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale. Inițiatorul proiectului: Fundația Națională pentru Civilizatie Rurală – Niște Țărani. Interviul realizat de Robert Antonescu.

Every journey begins with the first click…

Recent Posts
From Instagram
Privacy Settings
We use cookies to enhance your experience while using our website. If you are using our Services via a browser you can restrict, block or remove cookies through your web browser settings. We also use content and scripts from third parties that may use tracking technologies. You can selectively provide your consent below to allow such third party embeds. For complete information about the cookies we use, data we collect and how we process them, please check our Privacy Policy
Youtube
Consent to display content from Youtube
Vimeo
Consent to display content from Vimeo
Google Maps
Consent to display content from Google