Cu ochii mijiti prin China
Gata, s-a terminat aventura si dupa un alt zbor ce parea sa nu se mai sfarseasca, ne-am intors acasa. Privind retrospectiv, a fost cu siguranta o experienta interesanta si memorabila. Am avut parte si de momente mai putin placute, dar si de clipe foarte frumoase. Am invatat multe despre cultura chineza, despre obiceiurile si traditiile acestora.
Daca ar fi sa reduc fiecare loc la cateva cuvinte, ar suna cam asa:
Shanghai, cladiri impunatoare si stralucitoare, hotelul nostru colonial, cu terasa cu iz din alte vremuri, pe care ne retrageam in fiecare seara.
Dali, primul loc in care am luat contact cu traditiile locale, ca tesutul si vopsitul bumbacului, pietele locale, lacul Erhai in forma de ureche, restaurantul taoistului vegetarian.
Shangri-la, exceptand infernalul drum de 8 ore cu autobuzul, a fost unul din locurile noastre preferate. Mi-a placut atmosfera relaxata, dansul ce avea loc in fiecare seara, iacii si vocile minunate ale tibetanilor.
Lijiang, plin de turisti chinezi, case memoriale si un vraci octogenar neobisnuit.
Yangshuo, paradisul pe pamant chinez, cea mai frumoasa priveliste, mancare buna, putin cam mult pedalat la bicicleta, plimbari nesfarsite cu scuterul.
Chengyang, sate ingramadite, poduri de vant si ploaie, cazare modesta, mancare si mai si, dar fotografii frumoase.
Pingan, mult prea multi turisti chinezi, frumoase spinari de dragon din orez, dificil de prins autobuzul.
Guangzhou, alt oras modern, alte cladiri impresionante, mai ales opera.
Dar de fapt toata luna petrecuta in China a insemnat mult mai mult decat s-ar putea rezuma in cuvinte sau prin fotografii. Au contat micile experiente, interactiunile date de diferentele culturale, drumurile uneori de lunga durata cu autobuzele dar intotdeauna insotite de privelisti extraordinare sau incercarile mai mult esuate (chiar in pofida faptului ca am avut traducator) de a purta o discutie cu localnicii care sa depaseasca nivelul "nin hao" si "xiexie" sau multe multe alte lucruri pe care le vom tine minte peste vreme.
La final de drum, si ca sa incheiem pe un ton lejer, o serie de fotografii din diferite orase si care au un lait motiv: motaiala. Chinezii muncesc foarte mult, marea lor majoritate se scoala dis de dimineata si ajung inapoi acasa seara tarziu, daca nu chiar noaptea. Asa ca ori de cate ori au ocazia sa isi incarce bateriile o fac fara vreo jena si pe unde apuca. La prima vedere aceasta scurta radiografie poate sa pară o critica adusa localnicilor, dar ea de fapt spune povestea unei natii care in ziua de azi reuseste cu multa truda sa manufactureze o buna parte din productia totala a lumii.
Shanghai
Shanghai, casieria unui templu
Shanghai, birou din metrou
Templu in Shanghai
Shanghai, pe langa Bund
in autobuz
Piata din Dali
tot in Dali
Dali, tot in piata
Restaurant in Dali
Magazin de jad in Dali
Weishan
Weishan
Baisha, Guanxi, piata
Baisha, Guanxi, piata din oras
Baisha, Guanxi
Yangshuo
Yangshuo
Yangshuo
Longsheng, un mic magazin langa autogara
Pingan, caraus dormind in lectica
Guangzhou
Guangzhou, metrou
Guangzhou
Guangzhou, si caiini dorm
Guangzhou
Guangzhou
Guangzhou
Tot in Guangzhou
Nu numai chinezii dorm pe unde apuca… Aici Delia dupa o sculare foarte matinala…
tenisii carausului de ricsa sunt prinsi bine de tot in poza. iar cainele… ce sa mai zic… cum de-a scapat de bucatar ? sau e doar un cliseu cu cainii ?
Doar cliseu din fericire…
Multumesc pentru “plimbarea” prin China. V-am citeam zilnic postarile si le asteptam cu nerabdare
si noi multumim, peste ceva timp o sa repetam fugura dar cu o alta tara…
felicitari! intoarcerea in Ro si timpul post-calatorie in care experientele devin amintiri asupra carora se mediteaza (si care devin parte din cunoasterea si gandirea noastra)completeaza frumos “cercul” blogului si orice astfel de calatorie.
“china” e -ca si orice nation-state- scuze daca ma repet, inainte de toate o idee abstracta (!!!!) construita (benedict anderson) si avem foarte mult de mers in Ro ( in presa de exmplu) pana sa atacam si privim fenomenele de acolo la un mod cat mai specific si informat.
eu din pacate vad foarte mult knee-jerk rasism si un sentiment stupid de superioritate in discutiile si atitudinile in Ro… sau un fel de atitudine de admiratie cu tenta de SF utopic. in rest tot aceleasi unghiuri rasuflate si hegemonice.
va multumesc pentru entuziasmul, caldura si deschiderea de care ati dat dovada!
la mai mare…
Multumim de comentarii si de faptul ca ne-ai urmarit de aproape. Sunt de acord cu ce spui, unii oameni pleaca la drum cu o parere impusa, noi am incercat sa fim cit mai deschisi, si uneori chiar am reusit.
cu placere.
ma refeream si la atitudinile existente in mass media si printre cetateni in general, nu doar la calatori… in general faptul ca se porneste la calatorie deja indica un anumit grad de deschidere, dar din pacate judecatile cu aer superior pot totusi aparea ( “ca si italienii la noi in anii 90”-zicea cineva). n-a fost cazul la voi deloc.
poate o sa vezi la ce ma refer despre ignoranta si cliseele (esentialiste) despre “china” din presa cand vei vedea diferite materiale (preluate, NICIODATA cercetate sau trimise de la fata locului) despre “china” in presa sau tv. si vei avea experientele voastre ca si contrapunct. e o problema intalnite si in alte tari…..
vai, ce somn mi s-a facut! :)))
m-ati dat gata cu magazinul de jad 😉
*****
Hei, bine ati revenit in tara!! Foarte misto toata povestea, am urmarit-o cu mare placere. Ultimele poze imi plac in mod deosebit! :-))))
Asteptam urmatoarea aventura! :-))
Bine v-am regasit 😉
Ma bucur ca ati profitat la maxim de aceasta experienta si sunt sigur ca veti avea ce povesti si la nepoti.
Legat de somnul chinezilor, putem spune ca e caracteristic orientului indepartat, inclusiv japonezilor. Aceasta stare de fapt se datoreaza in mare parte lipsei de proteine din alimentatie care trebuie compensata prin somn, cunoscut ca “somnul budistului”.
La inceput si eu am fost intrigat de acest somn dar incet-incet l-am inteles atat in China cat si in Japonia, pe perioada lucrata in aceste minunate tari. In Japonia, ma refer la unitatile de productie, pauza de masa are cca 60min unde daca simti nevoia poti doarmi pe tatami special amenajat. In China, “mari boieri” au canapele in birouri si dorm maxim o ora, timp in care nu pot fi deranjati. Eh!!, asta e realitatea si trebuie sa te imapci cu ea chiar daca pare stranie la prima vedere.
In rest numai bine si Doamne Ajuta!!!
PS: Bine ati revenit acasa!!
Asa e mincarea, putine calorii, dar buna 😉
Din pacate nu am ajuns la marii boieri, dar mi-ar fi placut sa adaug la seria asta si unul in costum…
M-a luat un somn….
Si pe mine, dar cred ca e de la jet lag…