Ce poti face cand esti unul dintre miile de chinezi veniti in Shanghai in cautare de o slujba mai buna, dar nu gasesti nimic pentru ca esti tanar, n-ai experienta si concurenta e mare?

Iti iei un caiet si rogi trecatorii, in special strainii, sa-ti scrie cate ceva, ce vor ei, ceva care sa te ajute sa-ti ridice moralul si sa-ti intareasca increderea in tine si poate asa iti gasesti si ceva de lucru. Cel putin asa facea Jiayu Hu azi dimineata cand l-am intalnit noi, venit de ceva vreme din provincia Guanxi pe care o s-o vizitam si noi. Asa ca i-am scris si noi ceva si i-am urat bafta.

Am folosit prima data metroul astazi si dupa ce am reusit cu greu sa ne luam bilete, luptandu-ne cu un meniu care nu statea decat cateva secunde in engleza apoi fuga inapoi in chineza, am intrat intai la linia gresita, ca apoi sa aflam ca, desi ne bucurasem ca metroul era aproape de hotel, linia care ne trebuia noua era la cateva strazi distanta.

Gallery Error : Unknown Error Please try again later

Apoi am fost sa vizitam Shanghai Museum, cel mai reprezentativ muzeu din China, cel putin asa zice ghidul meu. Prima galerie vizitata si cea care ne-a placut cel mai mult a fost cea a bronzului, cu piese din secolele 3-18 I.C. Dupa cate vase de vin erau pe acolo, se pare ca indrageau tare mult aceasta licoare chinezii antici, desi noi nu am indraznit inca sa incercam varianta ei actuala. Apoi am trecut destul de repede peste sculptura, cu zeci de variante de Buddha si caligrafia, unde pacat ca n-am inteles mai nimic dar le-am admirat grafica. La sigilii, am fost uimiti cate lucruri se pot grava pe un obiect atat de mic si cum au reusit sa ridice un obiect utiliar la nivel de arta.

Gallery Error : Unknown Error Please try again later

Pe urma ne-am plimbat in sfarsit pe Bund, locul de promenada cel mai vestit din tot Shanghaiul, de-a lungul raului Huangpu, unde era o buluceala de nedescris, incat nici la balustrada sa privesc apa n-am resusit sa ajung cu una cu doua. Se intunecase, iar impresionantele cladiri istorice de pe partea noastra si cele noi de pe partea cealalta erau imbracate in zeci de lumini care mai de care mai sclipitoare, incat nici nu-i de mirare ca atrageau atata multime, care parca se zbateau ca niste fluturi de noapte in jurul becului.

Cand am plecat de acolo sa cautam un restaurant am avut senzatia s-au stins luminile din restul orasului, pana cand am gasit o strada plina de restaurante, unde ne-a fost destul de greu sa alegem unul.

Si pana la urma am ales unul de mare soi. Mai intai ne-au adus 2 meniuri, unul cu poze si cu explicatii in chineza, altul cu explicatii in engleza si chineza dar fara poze. Am zis ca nu conteaza prea tare, comandam dupa poze, dupa cum arata. Dupa ce am rasfoit putin meniul cu poze, i-am zis lui Serban intr-o doara sa se uite putin la explicatii, pentru ca nu-mi dau seama exact care e puiul. Cand s-a uitat, surpriza, am descoperit ca exista si feluri de mancare cu … CAINE (braised dog meat in clay pot) !!! Desi nu mai mancasem nimic de dimineata si era 6 seara, am avut cateva clipe o lipsa brusca de apetit. Incercand sa trec totusi peste aceasta senzatie, am renuntat complet la meniul cu poze si am trecut la cel scris.

Buna alegere! Trecand peste caine, melci, broasca testoasa si sarpe, am comandat pui picant si rata prajita. Mai intai a venit puiul. Ei bine, picant e putin spus. Noi credeam ca ne place mancarea picanta, dar puiul asta avea atatia ardei iuti cati ne-ar ajunge pentru un an intreg! Dupa aceea ne-au adus niste portii uriase de orez si de taitei, desi eu aveam in cap niste castronase mici cu mancare care se invart printre meseni, dar se pare ca ori am gresit locul, ori comanda… Si finalul! Ati incercat vreodata sa mancati o rata intreaga cu betigase chinezesti? Putin taiata, e adevarat, dar totusi, toata rata. Ei bine, noi a trebuit sa incercam, pentru ca nu aveam la indemana decat betigase si linguri. De maine ne-am propus sa imprumutam o furculita de la micul dejun pentru orice eventualitate.

Animal de casa sau mancare!? Dupa faza de la restaurant ar putea fi orice… Din fericire in cazul de fata domnul incerca sa il dea de pet.

Apropos de micul dejun, Serban n-a vrut sa se abata de la retetele locale nici la acest capitol, asa ca si-a comandat niste fierturi incerte, pe care insa stomacul lui nu s-a lasat convins sa le accepte. De maine trece la chestii continentale.

Serban: Nu m-am putut abtine sa nu fur cadrul cu acesti draguti paznici de la muzeu…

Pe maine…